Acasă cu miros de Occident

Cristina BOBOC
Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Acasă cu miros de Occident jpeg

În ultimul deceniu, Bucureştiul s-a extins tentacular, schimbînd geografia urbană a locuirii şi reinterpretînd valoarea simbolică şi economică a spaţiului. Construcţiile noi de la periferie, destinate locuirii, îmblînzesc şi apropie spaţii care pînă nu de mult erau puncte albe în relaţia noastră cu harta socială a oraşului. Ansamblurile rezidenţiale promit potenţialului locatar un model nou de organizare a spaţiului şi a economiei domestice. Periferia s-a transformat peste noapte dintr-un spaţiu amorf, îndepărtat, într-o loc aspiraţional pentru noua clasă medie.

Deşi par asemănătoare, noile complexe rezidenţiale de la periferia Bucureştiului sînt structuri diferite între ele, iar distincţia se face în funcţie de materialul de construcţie folosit, finisaje, amplasare teritorială, prestigiul social al zonei, dimensiunile apartamentului şi complexului, facilităţile din interiorul complexului şi din proximitatea acestuia şi o mulţime de alte elemente. Toţi aceşti factori, însă, influenţează nu numai costul locuinţei, ci şi comunicarea locatarului cu spaţiul apropriat, cu vecinătatea, modifică practicile vieţii de zi cu zi, influenţează consumul cotidian şi relaţia cu obiectele universului domestic, de la mobilier pînă la alimentaţie. Locuitorii ansamblurilor rezidenţiale – în mare, tineri aspiranţi ai unei clase medii în formare şi afirmare – se orientează înspre un model şi un stil de viaţă modern, occidental, preluat mimetic din revistele de design interior, emisiunile televizate sau călătoriile în Vestul idealizat.

Ansamblurile rezidenţiale sînt, în mare parte, structuri închise, cu pază 24/24 dublată de camere de su­praveghere. Accesul pe teritoriul complexelor este, în general, restricţionat persoa­nelor non-rezidente, iar permisiunea de a vizita proprietarii unui ansamblu rezidenţial este foarte diferită de la ansamblu la an­samblu. Limitarea accesului persoane­lor din exteriorul complexului şi in­terme­dierea vizitelor de către agenţii de se­curitate promit locatarilor o siguranţă în spa­tele căreia se ascunde nevoia de de­li­mi­tare de membrii grupurilor sociale di­feri­te. Vecinătatea nu mai este pur întîmplă­toare, este aleasă pe criterii de asemănare şi apartenenţă la un anumit grup/clasă cu as­piraţii şi valori comune. Asocierea prin a­se­mănare consolidează identitatea gru­pu­lui şi-i confirmă reuşita socială dorită. Dis­tanţarea de formele vechi de locuire este o distanţare faţă de trecut şi de lipsu­rile acestuia, iar reuşita este percepută drept un merit personal sau familial. Rela­ţia cu trecutul a locatarilor ansamblurilor re­zi­den­­ţiale, orientaţi către un viitor oc­ci­den­ta­­lizat, este o relaţie simbolică bazată mai mult pe memoria colectivă şi pe imaginarul social al unui trecut care trebuie îndepărtat. Reprezentările despre trecut sînt cele ale unui timp lipsit de estetism şi confort cotidian care trebuie expulzat din aspiraţiile unui „viitor care nu mai miroase a comunism“.

Apartamentele construite în perioada industrializării Bucureştiului, în contrast cu cele construite în ultimul deceniu, devin forme de locuire „învechite“, unde comunismul încă mai poate fi perceput olfactiv. Iar comunismul miroase „a ghenă“, „a bătrîni“, „a vechi“, „a naftalină“ şi nu poate fi ascuns cu un strat nou de var, vopsea sau blocat de geamul termopan. Noul nu caută să înlocuiască vechiul, ci mai degrabă caută să se îndepărteze, să se distanţeze de vechi printr-o remodelare a spaţiului. Noul se delimitează spaţial conservîndu-şi tendinţele şi valorile aspiraţionale ale unei noi clase medii în plin proces de consolidare. Apartamentele noi au miros „fresh“, de „curăţenie“, de „var“, de „produse de curăţenie“, de „iarbă tăiată“, de „piscină“, apartamentele noi miros exact opus mirosului de comunism. Exprimarea olfactivă a dihotomiei comunism/modernitate alias vechi/nou este o formă de renegare a trecutului „alterat“ şi de proiectare a unui viitor „proaspăt“, neatins de trecutul „murdar“.

În spatele gardului păzit de agenţii de securitate, locatarul ansamblurilor rezidenţiale caută însă mult mai mult decît miros de „var“ şi de „piscină“, de „iarbă tăiată“ sau de „curăţenie“, complexele rezidenţiale promit accesul către modernizarea aspiraţională. Nevoia de modernitate nu este în sine un proces nou, inedit, ci mai degrabă un proces continuu. Modernitatea se reinventează constant prin valorificarea unor obiecte sau servicii dezirabile şi accesibile unui număr limitat de persoane. În procesul modernizării, casa are un statut special, casa este cel mai important proiect de viaţă, este o investiţie permanentă şi locul de întîlnire al întregii familii. Casa este o expresie a sinelui, o materializare a reuşitelor familiare şi a planurilor de viitor. Ansamblurile rezidenţiale de la periferia sau din interiorul Bucureştiul îi promit potenţialului locatar modernizarea aşteptată a unui acasă care miroase a Occident, iar Occidentul miroase bine.

Cristina Boboc este absolventă a Masteratului de Antropologie de la SNSPA şi doctorandă în Știinţe Politice a departamentului Conflict Research Group din cadrul Universităţii din Ghent, Belgia.

Notă: Acest articol are la bază rezultatele cercetării „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi“, realizat în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“, finanţat prin intermediul Granturilor SEE 2009-2014. Proiectul este coordonat de Asociaţia VIRA, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi cu Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Vitamine și nutrienți esențiali pentru o piele sănătoasă și strălucitoare Colaj DMS
Secretul verii: hidratează mai bine ca apa și face pielea să strălucească. Superfructul exotic „aur pentru piele”
Descoperă secretul verii: avocado, superfructul exotic cu 73% apă, grăsimi sănătoase și minerale esențiale, care hidratează mai bine ca apa și protejează pielea, oferind energie și o digestie sănătoasă.
pariuri shutterstock 299107145 jpg
Pericolul nevăzut al jocurilor de noroc la adolescenți: impulsuri puternice, autocontrol fragil
1 din 4 liceeni din România a jucat deja la pariuri. În lipsa unor reglementări eficiente și sub presiunea algoritmilor care le vând „câștiguri rapide”, adolescenții ajung tot mai devreme în cercul vicios al dependenței.
Soldați ruși pe motocicletă FOTO Profimedia jpg
Cum îi sabotează ucrainenii pe motocicliștii ruși
Forțele ucrainene au început să contracareze noua tactică a Rusiei de a lansa asalturi cu motocicliști în locul celor mecanizate. Mijloacele sunt dintre cele mai simple, dar nu mai puțin eficiente: de la țepi metalici și sârmă ghimpată la mine și chiar tranșee.
drone ucraina jpg
Aritmetica războiului: De ce dronele interceptoare ieftine sunt foarte scumpe
Într-o declarație recentă făcută la Roma, președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina ar putea doborî zilnic până la 1.000 de drone de tip Shahed, dacă ar avea suficiente fonduri pentru a produce și desfășura pe scară largă drone-interceptoare.
Gloanțe anti dronă FOTO Captură  jpg
Noile arme anti-dronă ale Ucrainei
Ministerul ucrainean al Apărării a aprobat noi gloanțe pentru puștile NATO, în contextul unui câmp de luptă împânzit de drone de mici dimensiuni precum FPV-uri, dar și a altor tipuri de drone încărcate cu muniție.
1 baie oglinda jpg jpeg
Amestecul ieftin și natural care te ajută să cureți eficient oglinzile din baie. Ai nevoie de 3 ingrediente
Oglinzile din baie sunt adesea expuse la abur, pete și urme de apă, iar curățarea lor poate deveni o adevărată provocare. Din fericire, există o soluție simplă, naturală și eficientă, pe care o poți prepara acasă, folosind doar trei ingrediente.
Mohammad Reza Ashtiani jpg
Iranul nu se dă bătut: „Putem susține un război timp de zece ani”
La aproape o lună după confruntarea violentă cu Israelul și Statele Unite, Iranul lansează un nou semnal de forță, anunțând o extindere semnificativă a capacităților sale militare.
Sorin Grindeanu FOTO Mediafax
Congresul PSD, în toamnă. Sorin Grindeanu: „Eu sunt mai taliban decât Marcel Ciolacu”
Președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a declarat luni seară, la România TV, că viitorul congres al partidului va avea loc „mai mult ca sigur în această toamnă”.
facturi
Românii muncesc doar ca să-și poată plăti facturile. Pentru distracție au nevoie de un al doilea job
Românii muncesc doar ca să-și plătească facturile și să-și asigure necesarul de zi cu zi, nemaiavând bani și pentru distracție, conform unor studii de specialitate, care arată că o bună parte dintre repondenți își caută asiduu un al doilea job, pentru a-și suplimenta veniturile.