Alex, prieten drag

Dana ENULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Alex, prieten drag jpeg

Anul acesta sînt opt ani de cînd nu te mai văd, iar în iunie ai fi împlinit 60 de ani, vîrsta pe care o voi avea eu peste două luni. Timpul trece, dar mie mi-e la fel de dor de tine. Îmi aduc aminte momentul în care ne-am cunoscut, în 1979, la Facultatea de Engleză din Pitar Moș. Mă uitam speriată pe liste, să văd dacă am intrat. Aveam 19 ani și abia sosisem de la Tîrgoviște. Te-ai prezentat, Alex. Șerban, și a fost simpatie la prima vedere. Am vorbit, ne-am îmbrățișat și mi-ai spus că ai senzația că vom deveni prieteni buni.

Mi-e dor de vocea ta, de mail-urile pe care mi le scriai, de urările de ziua mea, de călătoriile noastre la București, Cluj, Roma, Veneția, Napoli, Capalbio și alte locuri din Toscana pe care le adorai.

Îmi amintesc anii de facultate în care vorbeam în fiecare zi despre cinema, regizori, scriitori, programe de televiziune și de fiecare dată aveam ceva de învățat de la tine. Tu mi-ai făcut cadou prima mea carte de Julio Cortázar.

Cînd a murit John Lennon mi-ai spus să port doliu cel puțin o săptămînă, iar eu te-am ascultat. Nu pot uita restaurantul pe care l-ai descoperit pe Magheru și pe care l-ai numit „sediu“, unde mîncam spanac cu ouă în fiecare zi, iar tu rîdeai cu poftă cînd chelnerița striga: „Să mai meargă un spanac cu ouă!“.

Cînd nu mă descuram la examentul de Old English m-ai încurajat să merg înainte și mi-ai explicat ce nu înțelegeam. M-ai împins mereu dincolo de limitele mele și îmi spuneai că pot face orice dacă mă străduiesc. Mi-ai spus că pot să scriu articole de critică cinematografică, iar cînd am început m-ai lăudat și mi-ai spus că textele mele sînt „savuroase“.

Te-ai bucurat ca un frate cînd am început să scriu despre fotbal, tu care urai fotbalul (erai convins că un penalty se trage de la 9 metri) și citeai tot ce scriam, încercînd să-ți amintești schemele de joc și numele fotbaliștilor.

Cînd îmi spuneai că semăn cu Caroline de Monaco și cu Louise Fletcher mă bucuram nespus. Dar cînd ai venit prima dată acasă la mine, la Roma, și erai tînăr, slab și cu părul lung, tata ți-a spus că semeni cu o fetiță, iar tu te-ai supărat. Apoi ați devenit prieteni și la Campionatul Mondial de fotbal din 1994 ieșeați amîndoi pe terasă cu steagul Italiei și vă bucurați că vă felicitau vecinii. Cînd Italia a pierdut Cupa Mondială, m-ai îmbrățișat, pentru că plîngeam.

Cînd s-a născut fata mea, Giada, ai venit la Roma să o vezi și mi-ai spus că de obicei te deranjează copiii, dar nu a mea, care plînge muzical.

Cînd am fost prima dată împreună la Veneția, în 2000, eu și cu tine ne-am rătăcit imediat și eram convinși că primul canal întîlnit în cale era Canal Grande. Noroc cu Cristi care, în cinci minute, ne-a scos la liman și ne-a explicat orarul vaporașelor. Atunci mi-am dat seama că prietenul nostru Cristi înțelege totul, imediat.

La Veneția nu-ți plăceau nici căldura exagerată, nici ploile și spuneai în fiecare an „Cannes is hot, but Venice is not“, ceea ce mă enerva pentru că eu nu am fost niciodată la Cannes… Tot la Veneția te supărai pe mine că nu țineam minte scurtăturile descoperite de tine ca să ajungem repede de la Rialto la San Marco sau în Campo Santa Margherita, locul tău preferat în oraș. Mi-aduc aminte ultima zi petrecută împreună la Veneția, cînd nu ai vrut să mergi la Lido să vezi filme, ai rămas acasă ca să gătești pentru mine și pentru Cristi. Mi-e dor de tine la Veneția pe vaporaș și pe scări la Casinò, unde aveam loc de întîlnire.

Am fost de multe ori împreună la Capalbio, în Toscana, unde mergeai la petreceri îmbrăcat în alb și cu pălării à la Hermann Hesse. Odată m-ai „încurajat“ să fur două pahare și te-ai mirat că am reușit. Altă dată, tot în Toscana, am venit la tine la hotel să fac duș și te-ai certat cu proprietarul din cauza mea.

Îmi aduc aminte lecția de cinema pe care mi-ai ținut-o în metrou la Roma, despre Murnau, care spunea că „tot ceea ce nu intră în cadru nu există“.

Nu-ți plăcea Ken Loach, dar înțelegeai perfect de ce îmi place mie. Spuneai că sîntem prieteni pentru că la filme rîdem la aceleași poante. Vreau să mai mergem pe stradă ținîndu-ne de mînă și cîntînd „I’m singing in the rain“. Vreau să mergem la cofetărie, să plătești tu și să mai spui „E pe mine“. Vreau să fim studenți și să mai traducem „Brother brother but the cheese is on money“.

Mi-e dor de rîsul tău în sala de cinema și de dedicațiile de pe cărțile pe care mi le făceai cadou, de exemplu „Danei, de care mă leagă multă complicitate cinefilă nechibzuită“. Mi-e dor de cum zîmbeai cînd te alintau colegele la facultate. Vreau să mai stăm o dată la același hotel, în două camere vecine, ca să mai vorbim puțin despre filme și regizori. Vreau să mai mergem o dată la Napoli și să te mai îndrăgostești de Vezuviu.

Îmi pare rău că nu am mers cu tine la Cluj la Grădina Botanică, deși mă invitai mereu. În fiecare an, de ziua ta, pe 28 iunie, mă duc la Roma în cartierul tău preferat, Trastevere, și mănînc lasagne în cinstea ta. Apoi mă întorc acasă să revăd Vertigo, filmul tău preferat. Și, așa cum ți-am promis acum opt ani, de cîte ori intru într-o sală de cinema, las un scaun liber lîngă mine, pentru tine.

Dana Enulescu este critic de film.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.