Antităcerea are un milion de sinonime

Mona DÎRŢU
25 octombrie 2017
Antităcerea are un milion de sinonime jpeg

Tăcerea „se lasă“, „se așterne“, „se înstăpînește“. Uneori e „grea“, alteori „de aur“. Întotdeauna „se învață“, cîteodată „se rupe“.

Copil de Război Rece fiind, știu binișor cum e cu tăcerea celor guvernați. Am auzit-o în totalitarism, în tranziție, o aud și-n România asta nouă care se înalță, ca o buruiană, pe unde-și găsește culoar. S a schimbat mult textura tăcerii noastre. Înainte era grea, ca o pîclă sulfuroasă cu care ne acoperea „sistemul“. Știam că ne intoxică, știam precis. Astăzi tăcerea e de obicei incoloră, inodoră și vine din decizii personale. Ne intoxică stealthy, ca monoxidul de carbon; nici nu băgăm de seamă, în zarva asta necontenită, cît de mult tăcem.

Am dat acum vreo trei ani peste un personaj fabulos, jurnaliștii i-au zis ba „coșmarul dictatorilor“, ba „un Machiavelli al non-violenței“, ba „Clausewitz-ul protestului pașnic“. Îl cheamă -Gene Sharp și, din cei 89 ani pe care-i are, 59 și i-a petrecut studiind mișcările de rezistență împotriva totalitarismelor de tot felul. Manualul lui de protest – From Dictatorship to Democracy – inventariază 198 de metode de „acțiune non-violentă“ și e probabil cea mai influentă carte despre care n-ați auzit niciodată. Au folosit-o, în primii ani după declararea independenței, lituanienii, estonienii și letonii (ministrul lituanian al Apărării de-atunci ar fi spus că „mai degrabă am această carte decît o armă nucleară“). Apoi, în protestele lor antiguvernamentale, au folosit-o sîrbii și ucrainenii, apoi georgienii, în „revoluția trandafirilor“, și, mai aproape de noi, egiptenii. Ba chiar și-n țări vestice au prins ideile lui Sharp: un documentar despre teoriile lui, How to start a revolution, a ajuns filmul neoficial al mișcării Occupy.

Ce spune Sharp, în esență, e că orice putere se sprijină, în mod fundamental, pe obediența subiecților ei – pe care o induce, o păstrează și o recompensează prin sisteme remarcabil de eficiente – și că, atunci cînd oamenii ies din obediență, întregul mecanism își pierde accelerat puterea. Sună de bun-simț; ce a făcut însă Sharp e că a studiat sistematic sursele puterii – și a cartografiat tacticile prin care atotputerniciile de tot felul pot fi anihilate pașnic. Noi nu trăim sub dictatură, desigur. Dar și la noi tot despre obediență e de multe ori vorba – sau măcar despre un soi de acceptare deznădăjduită, resemnată, mută, a lucrurilor care ne supără. Uite, de pildă, o întrebare simplă: cum s-a făcut totuși că una dintre camerele Parlamentului a ajuns să fie condusă de un condamnat penal – și că asta nu mai scandalizează întreaga națiune? Sau că evaluarea miniștrilor din cabinetul Grindeanu a fost făcută de un om cu trei dosare penale – acuzat, printre altele, că a primit sacoșe de bani în cimitir? Sau, mai nou, că un ministru presat de premierul Tudose să demisioneze pe motive de suspiciuni de abuz în serviciu (care „ne creează probleme cu Bruxelles-ul“) e păstrat în guvern, de același Tudose, pe post de consilier de stat? Răspunsul simplu e că „nu le pasă“. Răspunsul complex e că nu-i obligăm noi cum se cuvine să le pese.

Obrăznicia și abuzul se cultivă în timp, iar tăcerile noastre – fie ele izvorîte din frică, din dezgust, din indiferență, din deznădejde – sînt un îngrășămînt grozav. Eu cred că am pierdut atîta teritoriu pentru că am tăcut prea mult – cu mine în frunte. N-am fost atenți, n-am anticipat consecințele, n-am știut ce anume și cum anume să facem, ne-a fost lehamite și, mai ales, nici noi n-am crezut că putem. Ne-am pierdut, cumva – sau poate nici n-am apucat să ni-l cultivăm – acel atribut esențial al cetățeanului de care orice putere politică sfîrșește prin a se teme: capacitatea de a ne indigna și de a acționa în consecință. Nu ne-am prins că e o bătălie de centimetri și că, puse cap la cap, indignările înăbușite și tăcerile prin care ne-am protejat nervii dau putere celor care sînt, tehnic vorbind, în serviciul nostru.

Problema cu tăcerile e că-ți iau din puteri, din „a putea“. Și vine o zi în care te uiți la teritoriul pierdut și te-apucă depresia. Uiți că, pînă la urmă, tot printr-o o bătălie de centimetri – și prin inteligență tactică – poți recîștiga ce-ai pierdut. Și nu e vorba doar despre a protesta în stradă, deși protestul ajută (nu există miting notabil cantitativ, în ultimii ani, de care guvernarea să nu fi ținut cont într-un fel sau altul – să nu uităm asta). Nu, nu despre ieșitul în piețe e vorba – asta e soluția extremă. E vorba despre acel „standing your -ground“, cum se spune în engleză, în fiecare zi – despre a rămîne pe pozițiile care-ți sînt familiare, pe care le poți controla, sau despre gesturile mici făcute pentru lucruri de care îți pasă de-adevăratelea. Iată un exemplu recent: split TVA. Comunitatea de business s-a opus săptămîni în șir cu toate armele din dotare – a dat comunicate, a făcut conferințe de presă, a inițiat petiții, a dat exemple de eșecuri din alte țări, a explicat impactul măsurii pe înțelesul tuturor. Rezultatul? Guvernul a făcut deja cîțiva pași înapoi și e foarte puțin probabil ca split TVA să fie implementat în formula inițială. Asta nu înseamnă că războiul cu split TVA a fost deja cîștigat, înseamnă, însă, că cei cu decizia în mînă au fost obligați să le pese.

Centimetrii de care avem nevoie sînt peste tot în jurul nostru – cum zice Al Pacino, motivațional, în Any Given Sunday. Și nu mă gîndesc doar la OUG 13 ori la split TVA, blockbusterele anului pe tema felului nesocotit în care ne e administrată țara. Mă preocupă mai degrabă lucrurile simple, indignările punctuale, contrareacțiile eficiente, cele în care să-mi pot permite să investesc timp și energie. Mă gîndesc, de pildă, la încăpățînarea de a-mi cere la ghișeu, tenace, dreptul care mi-a fost refuzat, în loc să las de la mine, la reclamația pe care o pot face la CNA atunci cînd văd că a fost încălcată legea, la scrisoarea pe care-o pot trimite parlamentarului care mă reprezintă, la mica donație lunară pentru o publicație care face jurnalism quality, la voluntariatul pentru o cauză care mi-e dragă.

Antităcerea are, cred, un milion de sinonime – iar protestul de stradă e doar unul dintre ele. Vestea bună e că fiecare și poate alege cum să nu tacă. Dacă am antităcea fiecare doar de trei ori pe an, am fi al naibii de greu de ignorat, cred. Gîndiți-vă un pic. Să zicem că sînt un milion de oameni care aleg să nu mai tacă în 2018 – fiecare cum vrea. Am aduna, astfel, trei milioane de antităceri – trei milioane de gesturi mici, de corecții palpabile, făcute cu scopul explicit de a reseta relația dintre cei care guvernează și cei care sînt guvernați. Care-ar fi riscul? Să ne simțim cu toții, peste 12 luni, la fel de deznădăjduiți, de neputincioși și de fără speranță cum ne simțim azi? 

Mona Dîrțu este jurnalist. Scrie, săptămînal, la Monday Memo – un newsletter de news & current affairs pentru oameni ocupați – și colaborează cu proiectul Superscrieri.

Foto: Andrei Ivan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Paradontoza paradontita Foto Sunstar gum dms jpg
Gingiile care se retrag pot semnala o problemă gravă - nu le ignora. Alte semne ascunse. Cum să-ți salvezi oasele
Află semnele ascunse ale osteoporozei, cum ar fi gingiile care se retrag, și metode simple de prevenire a pierderii osoase.
rosii pexels jpg
Motivul pentru care roșiile din grădină încep să se înmoaie. Ce trebuie să știi pentru a salva recolta
Este o greșeală destul de comună, însă atunci când nu este depistată la timp, ea va distruge întreaga voastră cultură de roșii. Mai precis, este vorba despre motivul pentru care încep să se înmoaie tomatele din grădină.
Mesajul localnicilor antiturism Foto carribean loopnews com
Coșmarul din vacanță: topul orașelor unde turiștii depășesc localnicii. Recordul: 36 la 1
Află ce orașe ar trebui să eviți vara asta din cauza aglomerației, prețurilor mari și a experiențelor care pot transforma vacanța în coșmar.
baza jos 1 jpg
Refuzată de dentişti din cauza operaţiilor estetice! Cum arată femeia cu cele mai mari buze din lume
Andrea Ivanova (28 de ani), cunoscută drept femeia cu cele mai mari buze din lume, a declarat că doi stomatologi i-au refuzat repararea unui dinte spart din cauza mărimii exagerate a buzelor sale.
Ponturi pentru a evita o vacanță eșuată în perioadele caniculare Colaj
Cum ne ucide canicula: de la insolația fulgerătoare la deshidratarea tăcută. Tahicardie vs. transpirație
Află cum poate deveni canicula mortală: de la insolații fulgerătoare la deshidratare tăcută. Simptome, riscuri și cum te poți proteja.
chelsea fb jpg
Chelsea o distruge pe PSG și e campioana lumii! Umilință totală pentru deținătoarea Ligii Campionilor
Parizienii văd și reversul medaliei, după ce au călcat în picioare tot ce au întâlnit în cale.
Vernisajul expoziției „Dacia! Regatul aurului și argintului” la Drents Museum (© Facebook / Raluca Turcan)
Rechizitoriul procurorilor olandezi în cazul jafului aurului dacic: „Probele sunt copleșitoare. Obiectele nu au fost topite”
Procurorii olandezi cred că artefactele din tezaurul dacic furat din muzeul din Drets nu au fost topite și că suspecții le mai dețin. În rechizitoriul prezentat instanței nu se menționează nimic despre un client român care ar fi intenționat să cumpere tezaurul, așa cum a speculat presa olandeză.
Mădălina Manole s-a sinucis de ziua ei Foto: arhivă
14 iulie: Destinul tragic al Mădălinei Manole. O viață începută și sfârșită în aceeași zi, la 43 de ani distanță
În ziua de 14 iulie, artista Mădălina Manole se naște, iar, în 2010, își pune capăt zilelor. Tot în această zi, se naște Gerald Ford, al 38-lea președinte al SUA.
cafea jpg
Mulți oameni fac această greșeală dimineața! De ce poate deveni cafeaua periculoasă atunci când este băută prea devreme
Cafeaua este, fără doar și poate, una dintre cele mai populare băuturi din întreaga lume. Iar nenumărați oameni își încep ziua alături de o cană de cafea, pentru a beneficia de un plus de energie înainte de a-și începe activitatea.