Arta distincțiilor fine

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Arta distincțiilor fine jpeg

De cîte ori se pune problema experților și a expertizei în științele umaniste din România se stîrnește vacarmul. Cum evaluăm? De ce evaluăm? Nu cumva problema expertizei se pune diferit în fiecare domeniu în parte? Poate științele umaniste trebuie să aibă standarde de performanță și excelență cu totul altfel decît celelalte științe. Pentru că, nu-i așa, una e expertiza în fizica particulelor și alta în istorie medievală sau metafizică analitică.

Practici și reguli

Și totuși, dacă privim în perspectivă istorică, am putea spune că nu e mare diferență între expertul din științele umaniste și cel din științele tari. Ei au uneori chiar un aer de familie, căci fac adesea același lucru. Evaluează, apreciază, compară, cîntăresc; au capacitatea de a judeca corect în cazuri sau situații hiperspecializate, complet non-transparente pentru non-expert. O caracteristică a expertizei este marea cantitate de cunoaștere tacită cu care operează expertul. Gîndiți-vă la un expert care evaluează tablouri (pentru a identifica dacă sînt autentice). Explicitarea cunoașterii tacite a fost adesea ironizată; gîndiți-vă la Sherlock Holmes cu monografiile lui („Cele 14 tipuri de soluri din sudul Angliei”, adică exact cunoașterea care-i permitea să identifice noroiul de pe galoșii criminalului).

Nu doar practicile, ci și regulile expertizei seamănă în științele exacte și în științele umaniste. Ceea ce nu e surprinzător, căci din „științele umaniste” au fost ele împrumutate. Primii „experți” au fost, poate, chiar umaniștii renascentiști, vînători de manuscrise și opere de artă ale antichității. Și-au format expertiza „the hard way”, adesea greșind. Apoi, primii dintre moderni au început să expliciteze și să discute standardele de adevăr, acuratețe și expertiză ale științelor, abandonînd gradual modelul sapiențial al filosofiei pentru unul profesional-specializat. Mulți filosofi au deplîns, de-a lungul timpului, această ieșire din sine a filosofiei, acuzîndu-i pe experți că trădează idealurile înalte ale înaintașilor în numele unei specializări îndoielnice. Văicăreala împrejurul dispariției filosofului, înlocuit de „profesorul universitar”, a fost una dintre temele vocale ale începutului de secol XX. Și continuă încă.

Ce aș vreau eu însă să vă arăt este că, văzute în perspectivă, standardele expertizei pun în practică cîteva dintre idealurile filosofiei din toate timpurile. Nu abandonează, deci, ci exersează cunoașterea filosofică.

Expertul stăpînește un domeniu limitat și bine definit în care e „acasă” și asupra căruia își poate da avizat cu părerea. În ultimii (zeci de) ani, aceste domenii s-au tot multiplicat și s-au tot restrîns. Și asta ne spune ceva interesant despre expertiză. Aș defini-o ca pe arta distincțiilor fine. Expertul este capabil să vadă diferențele de detaliu între obiectele domeniului său. El știe să detecteze falsul și să distingă adevărul de fals. Expertul știe, în fine, să pună întrebarea corectă, întrebarea care dezvăluie natura și forma unui lucru. Gîndiți-vă la un expert în pictura renascentistă al cărui ochi știe să distingă nuanțe imperceptibile, expunînd falsurile și „identificînd” trăsăturile de penel și „formele” autentice. Într-una dintre primele încercări de a pune pe hîrtie job description-ul omului de știință, carta Societății Regale (redactată în anii 1660) vorbea despre capacitatea filosofului naturii de a distinge între fenomenele naturale și „imposturi” sau „false miracole”. O cerință care simplifica și naturaliza idealul filosofic formulat cu o generație înainte de Francis Bacon. Filosoful lui Bacon era cel căruia i se cerea să distingă între minunile naturii și impostura confraților, dar și să recunoască adevăratele miracole (din marea de superstiție și idolatrie). În mod paradoxal, cumva, expertul mută pe terenul specializării idealul filosofic al discernămîntului. Arta de a pune, în orice împrejurare, întrebarea corectă.

Discernămîntul și modelarea minții

Există un tip peren de filosofie care este antispeculativă, antisistematică, dubitativă și centrată pe exercițiu și interogație. Scopul ei este modelarea minții. „Să vă îngrijiți de suflet”, spunea Socrate. Dar ce înseamnă acest lucru? O variantă de interpretare duce exact în direcția celor discutate mai sus. Filosoful se antrenează să nu se lase înșelat, să reziste pornirilor pasionale, promisiunilor mincinoase, speranțelor deșarte, biasurilor cognitive și așa mai departe. Concret, acest lucru se face printr-o permanentă cultivare a discernămîntului. Aproape că am putea spune că modelarea minții (medicina sufletelor se numea chestia asta în Renaștere) și cultivarea discernămîntului ajung echivalente. Iar în secolul al XVII-lea, filosoful naturii le mută de pe terenul filosofiei morale pe cel al filosofiei naturale.

Și, astfel, cunoașterea profesional-specializată ne spune ceva ce filosofii antici știau prea bine, dar modernii au început să uite: că nu poți fi expert de unul singur. Pentru a face distincții fine, pentru a pune întrebarea corectă, ai mereu nevoie de prezența vie și critică a celorlalți cunoscători. Expertiza e un joc de echipă. Cînd echipele sînt mici și prea răsfirate pe teren, apare și proliferează impostura. Iar cînd numărul de impostori ajunge să fie mare, experții își fac geamantanele și pleacă. Imaginați-vă o piață de artă pe care circulă mai ales falsuri, certificate ca autentice de impostori cu patalama. Sau o lume în care specializarea este luată ca paravan pentru impostură. Falșii experți își inventează specializări care nu există pentru a evita confruntarea cu ceilalți. Se ajunge la un fel de turn Babel, în care fiecare vorbește în legea lui. Într-o astfel de lume, expertiza nu mai există.

Dana Jalobeanu a făcut fizică și filosofie și s-a specializat în istoria și filosofia științei. Predă la Facultatea de Filosofie a Universității din București și este director al secțiunii de Științe Umaniste a ICUB. Din 2018 organizează „Cafeneaua filosofică” de vineri seara.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.