Bărbații și pisicile din viața mea

Alexandra BĂDICIOIU MATEI
Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Bărbații și pisicile din viața mea jpeg

„Cum îl cheamă?“, a întrebat Ștefan, încercînd să se apropie de pisoiul care îl privea suspicios de pe gard. „Pe cine, pe pisoi? Da’ cine are timp să dea nume la pisoi? Auzi la el!“, a început să rîdă tanti Marinela.

Şi s-au privit ca nişte extratereştri unul pe altul şi nu şi-au mai spus nimic pentru că ar fi fost inutil. Vorbeau limbi înstrăinate, forjate în civilizaţii diferite, şi doar întîmplarea făcea că se aflau în acelaşi loc, ea născută şi crescută acolo, ca şi părinţii, bunicii şi străbunicii ei, el venit de la Bucureşti, ajuns în vara aceea în sat pentru că mama lui, adică eu, copilărise în locul acela şi avea nostalgii poetice care îl implicau şi pe el. Tanti Marinela nu dădea nume la pisici și lui i se părea cel mai barbar lucru din lume.

Lui Ştefan îi place la Şoimari. Se amuză de animalele care merg pe drum, salută ritualic oamenii pe care nu îi cunoaște și caută pisici. Așa cum face în orice oraș am călători, din orice țară, pe orice stradă din București sau în orice hotel am ajunge. Se oprește în fața lor și intră brusc în transă. Le vorbește, le cheamă într-o limbă știută doar de el, le spune secrete din lumi ascunse și reușește să le convingă să se apropie, să se lase mîngîiate. La aproape 8 ani e un îmblînzitor de pisici. Continuă serios și asiduu lunga tradiție a bărbaților din viața mea de a iubi pisicile și de a vorbi limba lor. Fac parte toți dintr-o sectă la care nu am acces, dar pe care nu o judec, pentru că am obosit.

Tataie avea ochii albaștri, dădea porecle oamenilor și nume animalelor, juca șah în fața porții, mă ținea în brațe, îmi spunea povești cu reptile și iubea pisicile. Le lăsa în casă, spre oroarea bunicii care le arunca blesteme înspăimîntătoare, dormea cu ele și le vorbea blînd. Tataie stătea în casă și lucra, cu toate ușile închise, cînd se tăiau animalele.

Tataie era pădurar și cojocar. Cu aceeași seninătate cu care întreba pisicile de sănătate și mîngîia porcul, tăbăcea pieile de oi și capre și făcea din ele căciuli și cojoace. Atelierul lui mirosea oribil și arăta ca într-un film de groază. Chiar și așa, îmi plăcea să îl privesc lucrînd, adulmecînd mirosul sărat și înțepător din jur. Cînd termina o bucată, mă chema și îmi arăta cît de fină devenea pielea. O pipăiam. Era moale, ciudată. Probam apoi căciuli înalte, de blană neagră, cojoace, bunde, ce mai găseam prin atelier. Și rîdeam amândoi.

Primele pisici de care îmi aduc aminte aveau numele date de el: Mîciulina și Țubichi. Erau frumoase, arogante și nu se temeau de nimic. Nici măcar de promisiunile pe care li le făcea mamaie printre dinți. Deși am crescut printre animale cu nume, relația mea cu ele a fost una de indiferență politicoasă. Chiar și cînd eram copil. Nu mă intrigau în nici un fel, nu le dădeam atenție, nu aveam poftă să le mîngîi sau să mă joc cu ele.

Tatăl și sora mea, în schimb, adorau pisicile, le răsfățau, se pierdeau în dezmierdări, duceau mai departe moștenirea de pisicari. Au reușit să o convingă pe maică-mea să avem una chiar și în oraș, la bloc. Îmi amintesc de dedicarea și iubirea lor totală, era o vrajă acolo pe care nu o înțelegeam, o priveam de la distanță, eram ca tanti Marinela, parte dintr-o civilizație dezvrăjită.

Și tot așa, dezvrăjită pisicește, am ajuns să accept primul pisoi în apartamentul din București. Pentru că soțul meu vorbește cu toate pisicile pe care le întîlnește pe stradă și apoi merge și le cumpără de mîncare, visează să aibă un ONG care să salveze și să aibă grijă de pisici. Era previzibil că va aduce un astfel de suflet cu blană și în casă. Dar, de fapt, l-am adus chiar eu. Primul nostru pisoi a fost martor la mica istorie a falimentelor din presă: l-am luat din redacția Realității, atunci cînd aceasta s-a mutat în pădure, după ruptura Ghiță-Vântu. Îl cheamă Moto, are 11 ani și o privire de filozof scîrbit, nu îi place să fie mîngîiat și nu înțelege apucăturile barbare ale speciei umane. Probabil că are încă amintiri din perioada în care a trăit în presă.

Am născut apoi un băiat care adoră pisicile. Scrie cărți despre pisici, le vrăjește, le susură descîntece, le dă nume și celor de pe stradă, mergem în anumite locuri în oraș doar ca să le salutăm și să le ia în brațe. Într-o astfel de companie nu am avut de ales, am început să mă înmoi și eu. Am mai acceptat în casă un pisoi. Tigrișor are 3 ani, a fost salvat de o prietenă de sub o mașină, e cît un elefant, se comportă ca un cățel, miaună tot timpul, cere insistent atenție, iubire și mîngîiere, pînă la sufocare. Dorm amîndoi pe mine, mă trezesc la 4 dimineața cînd își ascut ghearele pe cărți, fură mîncare, îmi vomită în pantofi, îmi smulg tastele din laptop și trimit e-mail-uri cu fundul, sînt, pe scurt, niște ființe care au inventat tortura drăgălașă. Dar pe care le iubesc, pentru că m-am lăsat vrăjită. M-am lăsat vrăjită de băieții ăștia din viața mea. Știu că e o vrajă veche în iubirea lor pentru pisici și eu îmi joc rolul de a nu înțelege și de a privi.

Alexandra Bădicioiu Matei este jurnalistă.

Credit foto: C. Stanciu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.