Castro, Bernie şi extraterestrul

Claudiu TUFIŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Castro, Bernie şi extraterestrul jpeg

De la Revoluţia Franceză încoace, stînga şi dreapta au reprezentat o dimensiune teoretică prin care am putut simplifica un pic lumea politică pentru a o înţelege mai bine. Şi, pentru o vreme, cei doi termeni şi-au îndeplinit, cu mai mult sau mai puţin succes, aceste funcţii. Dacă încercăm, însă, să folosim cele două concepte pentru a interpreta realitatea politică românească, lucrurile nu mai funcţionează chiar aşa de bine. Iar aceasta nu este o problemă nouă, este o problemă cu care ne-am confruntat încă de la începutul anilor 1990.

Poate că pentru unii a fost uşor să clasifice FSN ca fiind de stînga, iar PNL sau PNŢCD ca fiind de dreapta, dar pentru multe alte partide (PUNR, PRM, PDAR, UDMR sînt doar cîteva dintre ele) clasificarea pe axa stînga-dreapta a fost mult mai dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

Iar pe măsură ce ne apropiem de prezent, lucrurile devin din ce în ce mai complicate. Nu numai că apar în continuare partide despre care nu putem spune foarte clar dacă sînt de stînga sau de dreapta (mă întreb de ceva vreme în ce cutiuţă să pun partide precum Partidul Dacismului Autonom Conservator sau Partidul Noua Ordine Mondială a Stăpînului Alfa şi Omega), dar nici pentru partidele „tradiţionale“ nu mai este foarte clar ce poziţie au pe dimensiunea stînga-dreapta. Am ajuns în punctul în care este mai simplu să identifici poziţia unui partid pe baza afilierii la una dintre marile familii de partide europene decît pe baza principiilor pe care le promovează în Parlament. Altfel, rişti să ajungi să te scarpini nedumerit în creştetul capului încercînd să înţelegi de ce PSD-ul, care aparţine de marea familie a social-democraţilor, nu este de acord cu impozitul progresiv, soluţie de stînga la problema impozitării, dar în acelaşi timp reuşeşte să treacă în termen record prin Parlament o lege de reducere a o sută de taxe, soluţie de dreapta la problema taxării.

Merită remarcat, în acest punct al discuţiei, că majoritatea celor care încearcă să identifice poziţiile diverselor partide politice din România se lovesc de această problemă. Lo, Proksch şi Gschwend (2014) analizează rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din 2009 şi, discutînd cazul României, observă că aproximativ şapte din zece români nu ştiu să indice poziţia lor sau a principalelor partide pe axa stînga-dreapta. Din restul, aproape jumătate plasează partidele invers. Acest lucru înseamnă că doar aproximativ 15% dintre respondenţi pot oferi răspunsuri complete şi corecte la ceea ce iniţial era un instrument de simplificare a realităţii.

În urmă cu aproape douăzeci de ani, Bobbio argumenta că cei doi termeni sînt antitetici, împărţindu-şi clar (sînt mutual exclusivi) şi complet (sînt exhaustivi) realitatea politică. Aşa şi este, dar numai dacă sîntem dispuşi să reducem realitatea politică la o simplă schemă în care componenta economică este prioritară. În momentul în care luăm în calcul valori care nu se încadrează clar în logica economică, axa stînga-dreapta îşi pierde aproape complet utilitatea.

Pentru a nu discuta pur teoretic, voi folosi ca exemplu un extraterestru sosit de pe Anarres care încearcă, într-un exerciţiu antropologic, să identifice partidul care îi reprezintă cel mai bine poziţia pe baza unui set de valori destul de des întîlnit printre cei de pe planeta lui. Întîmplarea face că extraterestrul a aterizat în România, deci foloseşte partidele româneşti pentru acest exerciţiu.

Extraterestrul nostru acordă o mare importanţă egalităţii, nu este de acord cu diferenţele foarte mari între venituri şi consideră că, pentru a elimina dezechilibrele, statul ar trebui să taxeze bogaţii mai mult şi să dea mai mult săracilor. Toate aceste preferinţe îl plasează pe extraterestrul nostru undeva înspre marginea din stînga a dimensiunii stîn­ga dreap­ta. Teoretic, dintre partidele româneşti actuale el ar trebui să fie reprezentat de PSD sau de unul dintre partidele ceva mai mici, care îşi revendică apartenenţa la curentul social-democrat sau chiar la cel socialist. Extraterestrul nostru, însă, mai are şi alte valori la care ţine la fel de mult pe cît ţine la ideea de egalitate. El consideră, de exemplu, că orice fiinţă inteligentă are dreptul de a decide asupra propriului corp, ceea ce tradus în limbajul experienţelor umane înseamnă că are o poziţie pro-avort şi pro-eutanasie. Mai mult, consideră că toate fiinţele inteligente sînt egale şi ar trebui să aibă aceleaşi drepturi şi protecţii indiferent de diversele criterii ce pot fi folosite pentru grupări în diverse categorii. Tradus în limbajul experienţelor umane, acest lucru înseamnă că religia, etnia, rasa, preferinţele sexuale etc. nu pot fi folosite pentru a decide dacă un grup se bucură de aceleaşi drepturi şi de aceleaşi protecţii ca alte grupuri.

Ajuns în acest punct al exerciţiului, extraterestrul se blochează. Dacă dimensiunea stînga- dreapta este în continuare relevantă pentru ceea ce ţine de aspectele economice, ea este insuficientă pentru toate elementele care nu se încadrează în această schemă. Apare, aşadar, necesitatea unei a doua (sau a mai multor) dimensiuni pe care oamenii să se plaseze şi pe care să plaseze şi partidele politice. Ne mutăm, astfel, dintr-un spaţiu unidimensional, într-un spaţiu
bi  (sau multi-)dimensional. Ce alte dimensiuni mai sînt relevante în afară de stînga-dreapta? Autori diferiţi se raportează la diverse dimensiuni: Inglehart vorbeşte despre dimensiunea materialism-postmaterialism; Kitschelt se referă la dimensiunea libertarianism-autoritarism; Hooghe, Marks şi Wilson discută despre o dimensiune complexă, ce combină Verzi-Alternativi-Libertarieni versus Tradiţionalism-Autoritarianism-Naţionalism (GAL/TAN). Indiferent de numele folosit de cei care propun aceste noi dimensiuni, este clar că ele reprezintă, în esenţă, o dimensiune pe care se pot plasa diverse valori culturale.

Astfel, spaţiul iniţial definit în principal economic s-a transformat într-un spaţiu definit economic şi cultural. Aspectele ce ţin de sfera economică, a finanţelor, a bunăstării reprezintă doar una dintre dimensiunile pe care oamenii le iau în calcul atunci cînd îşi caută reprezentare în plan politic. Adăugarea unei noi dimensiuni permite diferenţierea între partide care altfel ar fi putut fi foarte apropiate din punct de vedere economic. Necesitatea acestei noi dimensiuni era, de altfel, evidentă încă din anii ’60, cînd în Europa vestică apar noile mişcări sociale, cînd în Statele Unite ale Americii se duc lupte importante pentru extinderea drepturilor către întreaga populaţie. Iar studiile de specialitate au arătat că folosirea unei scheme de clasificare bidimensionale permite o mai bună înţelegere atît a poziţiilor pe care se află cetăţenii, cît şi a poziţiilor pe care se situează partidele politice.

Ceea ce poate părea simplu pentru cei obişnuiţi cu descifrarea poziţiilor partidelor politice poate părea mult mai complicat pentru cei interesaţi de acest lucru doar în momentele electorale. Din fericire, există deja multiple instrumente care indică cetăţenilor care îşi exprimă poziţia pe un număr de teme economice şi culturale care dintre partidele politice îi reprezintă cel mai bine: Busola Politică (www.politicalcompass.org), TestVot (www.openpolitics.ro/testvot), Votul Meu (www.votulmeu.com) sînt doar cîteva dintre acestea.

Cum l-ar ajuta aceste instrumente pe extraterestrul nostru? Cel mai probabil îl vor ajuta să identifice mai bine partidul care să îl reprezinte. Partide care în spaţiul unidimensional păreau foarte apropiate de el se află la o distanţă foarte mare de acesta în spaţiul bidimensional. Dacă în planul unidimensional extraterestrul nostru părea destul de apropiat de Stalin sau de Fidel Castro, de exemplu, prin plasarea în spaţiul bidimensional el este le fel de departe de aceştia pe cît este de Hayek şi Von Mises. De fapt, extraterestrul nostru este plasat confortabil între Noam Chomsky şi Bernie Sanders. Vestea mai puţin bună pentru extraterestrul nostru este că nu a aterizat chiar în cea mai potrivită ţară pentru ca poziţia sa să fie corect reprezentată. În momentul de faţă, în România nu există (şi nici nu a existat vreodată din 1990 încoace) un partid politic care să lupte şi pentru egalitate economică, şi pentru toleranţă, pentru non-discriminare, pentru îmbrăţişarea diferitului.

Mă tem, de aceea, că în curînd nu ne vom mai plînge doar de ­„brain drain“, ci şi de faptul că un extraterestru am avut şi noi, şi l-am pierdut pînă şi pe acesta, care a ales să plece pe meleaguri unde opiniile sale sînt respectate şi protejate. Vorba cinicului român: csf? N-ai csf. 

Claudiu D. Tufiş este sociolog, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, membru al Romanian Quantitative Studies Association.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.