După cum anunţase deja, încă din timpul campaniei electorale, preşedintele Franţei, François Hollande, are de gînd să introducă noi reglementări fiscale. Dacă se vor aplica, Franţa va ajunge una dintre ţările cu cele mai ridicate niveluri de taxare a averii din lume; oricum, va fi prima din Europa. Veniturile individuale de peste un milion de euro vor fi taxate cu 75%. Măsura e menită să reducă din deficitul bugetar al acestei ţări (încă) stabile, dar greu încercate de criza financiară mondială. Sau, cel puţin, aceasta e explicaţia oficială – foarte pe placul electoratului socialist. Din partea celor înstăriţi se cere solidaritate cu săracii. Bogaţilor li s-a explicat că, în numele ideii de naţiune, trebuie să accepte să plătească mai mult. Pentru ei, mesajul e abstract, greu de înţeles. În plus, măsura se aplică cu dificultate. Cine ar da, de bunăvoie, 75% din venit? Gérard Depardieu în nici un caz. „Poţi să te superi pe el dacă-şi ia banii şi pleacă?“ se întreabă, nu fără o umbră de sarcasm, un editorialist de dreapta. Pînă la urmă, solidaritatea nu poate fi impusă cu forţa. Şi, mai ales, nu poate fi cerută cu argumente atît de fragile cum e echilibrul bugetar. În plus, există soluţii la îndemînă pentru a evita fiscalitatea şi pentru a rămîne, cel puţin în vorbă, solidar...
Aşa că actorul s-a hotărît să ceară cetăţenia belgiană şi un paşaport rusesc. O alegere nimerită – cel puţin din punct de vedere fiscal. În noua lui patrie, Depardieu plăteşte un impozit de doar 13%. După reproşurile care i-au fost aduse, actorul explică, într-un interviu, că oricum se defineşte drept „un cetăţean al lumii“ şi că „a fost împins la expatriere“: „Nu sînt un exilat fiscal, eu nu fug de Fisc, doar că impozitele şdin Franţaţ sînt prea mari pentru vîrsta mea.“
Cît despre dimensiunea politică a „fugii“ sale, Depardieu se vede ca unul dintre personajele pe care le-a interpretat: „Am devenit asemenea lui Cyrano, un bărbat care este împotriva a tot şi toate. Corespund unei imagini iubite de francezi – un rebel care agită apele. Am un spirit huligan, care i-a plăcut mult lui Putin.“
Gérard Depardieu nu e un caz unic, nici măcar un caz special. În ultimele decenii, zeci de artişti bogaţi au părăsit Franţa şi au plecat în ţările francofone învecinate, mult mai prietenoase cu oamenii bogaţi. Mulţi dintre cei rămaşi, totuşi, în Franţa, fac fel de fel de giumbuşlucuri ca să evite taxarea excesivă a veniturilor. Statul francez, la rîndu-i, tot încearcă să semneze diverse convenţii fiscale (cu Elveţia, cu Belgia) pentru „repatrierea“ banilor fugiţi de frica taxării. Fără prea mare succes, din păcate pentru stat şi din fericire pentru posesorii averilor.
Foto: L. Muntean
