Cînd DADA înseamnă Nu-Nu

4 septembrie 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Greu să găseşti, în istoria dintotdeauna a expoziţiilor româneşti, un succes comparabil cu cel al "poneiului roz"! Ai putea crede că, de fapt, tot proiectul "Freedom for Lazy People" (de la ICR New York) cuprindea întreg scandalul aferent - cu interpelări în Parlament, publicitate gratis în mass-media şi cu transformarea poneiului în fenomen cult & cool...* În bună tradiţie Dada (în franceză, dada = căluţ!), un obiect a şocat spiritele mai încuiate, care au scos la bătaie arsenalul din dotare: îndemnul la cenzură (NU!), oripilarea de circumstanţă (Nuuu!!) şi, liantul între ele, batjocura ignară. Poneiul-cu-svastică a acţionat, astfel, ca un revelator perfect: al ignoranţei (în materie de artă contemporană), al relei-credinţe (prin folosirea unei expoziţii ca pretext pentru o campanie de linşaj politic-simbolic) şi al resorturilor fascistoide care nu ţin cont de graniţe (vezi insistenţa pe caracterul "degenerat" al expoziţiei). ICR-urile de peste tot ne obişnuiseră, în ultimii doi ani, cu performanţa de top în zona managementului cultural; de astă dată, ICRNY a reuşit un fapt fără precedent: scoaterea (street-)artei din nişa ei şi aducerea în prim-planul societăţii româneşti a unei probleme de substanţă. Problema este aceasta: sîntem dispuşi, da sau nu, să acceptăm că performanţa în zona artistică se măsoară după alţi parametri? Că "gustul popular" nu e cel mai bun indicator al valorii? Şi că reflexele naţionaliste - în artă ("Arta noastră!", "Nu asta e imaginea României!" etc.) - sînt contraproductive, blocînd performanţa internaţională? De fapt, "scandalul" din jurul ICR-ului prilejuieşte cîteva întrebări de bun-simţ: Cine decide valoarea?, Ce tip de produs artistic trebuie să exportăm? şi Ce ne interesează, pînă la urmă: atingerea scopului (a face să se vorbească, de bine, în ţările-gazdă despre România) sau ratarea lui din motive emoţionale (a exporta produse expirate, pe gustul unor nostalgici fără influenţă în afara cercurilor din diaspora)? Pragmatic vorbind, expoziţia de la ICRNY şi-a atins scopul: street-artiştii au fost remarcaţi în presa care contează (New York Magazine, nu New York Magazin!), iar unul dintre ei a primit chiar o comandă să lucreze cu un nume de top din zona performing arts (Bill T. Jones). Restul e o chestiune de gust. Sper ca dezbaterea deschisă, involuntar poate, de expoziţia de la ICRNY să continue, chestionînd foarte oportun atît sensibilităţile parohiale, cît şi intervenţia politicului într-o zonă în care politicul poate fi doar obiect, nicicum subiect. În fond, expoziţia are un titlu premonitoriu... ( a.l.ş ) * Vezi şi ideea delicioasă a Luizei Vasiliu!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.