Cînd e musai, e de voie bună

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Cînd e musai, e de voie bună jpeg

Cu toții am auzit de Secret Santa sau de team building, despre toate acele ritualuri corporatiste de „voie bună“. Și mustăcim, de cele mai multe ori cu iz de ironie la adresa lor, pentru că, pe de o parte, scopul lor urmărește obligativitatea de a te simți bine – or, cum să te simți relaxat și bine cînd știi că trebuie să fii relaxat și bine? – iar, pe de altă parte, ne legăm mefiența de lipsa lor de autenticitate și de derizoriul care se naște în siajul lor.

Dacă e să vorbim despre obiceiul de Crăciun, Secret Santa, în care angajații își fac unii altora cadouri incognito, nu putem să nu vorbim despre cadouri luate la repezeală, ieftine, fără a fi măcar gîndite simbolic. De multe ori se merge chiar pe varianta „dar din dar se face rai“, dar nu pe latura generoasă a zicalei, ci mai degrabă pe înțelesul modern, acela de comoditate. Pentru că există o subtradiție a ritualului de a redărui un cadou pe care tu însuți l-ai primit cu un an mai devreme. Bineînțeles, o faci cu emoțiile de rigoare, ca nu cumva cadoul să revină exact celui care ți l-a dăruit.

Cam la fel stau lucrurile și cu evenimentele de team building. Scopul declarat al acestor întîlniri este de a-i face pe angajați să se cunoască mai bine între ei, de a-i obliga să socializeze în vederea unei mai strînse relații de muncă. Cu toate astea, cam de fiecare dată, expedițiile organizate pentru grup ajung să se spargă în bisericuțele formate deja la birou. Cît privește micile distracții de tabără la care trebuie să iei parte, jocuri și zbenguieli care se potrivesc mai mult unor puști de liceu decît unor corporatiști adulți, amuzamentul lor este îndoielnic pentru mulți, care ar prefera să se relaxeze, în intimitatea casei lor, cu o carte și un ceai. Dar dacă e musai…

Scopul acestor ritualuri este, bineînțeles, de a transforma echipa într-o familie. Dar cît este de valabilă o asemenea strategie? Îți poți transforma biroul în a doua familie impunînd ritualuri corporatiste? Pot, într adevăr, acestea să transforme relațiile de muncă în relații de amiciție?

Este o întrebare la care s-a căutat de multe ori răspunsul. Au fost publicate cărți, au fost conduse studii și dezbateri. Una dintre cele mai cunoscute cărți despre cultura corporatistă a apărut la începutul anilor ’80: Corporate Cultures – The Rites and Rituals of Corporate Life. Autorii, Terrance E. Deal, profesor la University of Southern California, autor a numeroase cărți despre leadership și organizare corporatistă, și Alan Kennedy, președintele Selkirk Associates, o companie de software din Boston, propun o analiză a ceea ce însumează, de fapt, toate aceste ritualuri care au loc în cultura corporațiilor.

Corporațiile sînt văzute ca un soi de trib în care, pentru a te putea integra, este necesar să înveți și să iei parte la toate acele cutume născute în interiorul său. Cultura corporativă este, în opinia autorilor, acea cheie care poate duce compania spre succes sau, dimpotrivă, dacă nu îți formezi abilitățile necesare pentru a te putea integra și adapta unei lumi în continuă schimbare, ai toate șansele să eșuezi.

Pentru a avea însă o cultură motivațională valabilă, cei doi autori sugerează o bază formată din cinci elemente. În primul rînd vorbim despre istoria firmei, pe care angajații trebuie să o cunoască, alături de tradițiile și valorile pe care compania a fost înființată; apoi, însușirea credințelor care determină continuitatea acestei companii; urmează adaptarea la ritualurile și evenimentele menite să apropie angajații – ritualuri care merg de la binecunoscutele team building-uri la obiceiurile de bun-simț de a-ți saluta colegii la venire și la plecare; pe treapta a patra se situează crearea unor povești și a figurilor de „eroi“ – adică acțiunile unor foști sau actuali angajați sînt mitizate în urma unor succese înregistrate în cadrul companiei; și, nu în ultimul rînd, întreținerea unei rețele culturale informale – adică, mai simplu, o rețea de bîrfitori, răspîndaci de zvonuri și spioni care îi informează pe mai-marii companiei despre ce se întîmplă la firul ierbii.

Făcînd abstracție de limbajul știin-ți-fic, cei doi autori prezintă, de fapt, or-ganizațiile, fie ele firme, companii sau corporații, drept enclave sociale, cu obiceiuri tribale, roluri bine definite pentru fiecare angajat în parte și diferite strategii pentru a determina includerea, rebranduirea identitară și adaptabilitatea la schimbări. Pentru că, deși te consideri un om timid, într-o companie ești susținut să devii un aprig om de afaceri.

„În lumea afacerilor“ – este una dintre concluziile cărții –, „directorii executivi, managerii și angajații sînt, pînă la urmă, oameni. Vor ca locul lor de muncă să aibă un sens. Vor să stabilească relații organice între ei. Și vor să creadă că efortul lor are un scop și că provoacă o schimbare. Ritualurile apropie oamenii mai mult decît o fac ședințele sau întîlnirile formale. Ceremoniile periodice instaurează un sentiment de spirit comunitar, amintind oamenilor de valorile pe care le împărtășesc și de scopurile pe care le au.“

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.