Profesor la Princeton University, Bernard Haykel este considerat cel mai mare specialist în ideologia organizației Statului Islamic. Publicăm mai jos cîteva fragmente dintr-un articol al său apărut în Princeton Alumni Weekly, în care definește pe scurt ideologia și scopurile jihadiștilor. (M.V.)
„Statul Islamic reprezintă o mișcare jihadist-salafistă, ceea ce înseamnă că membrii săi aderă la o interpretare strict literală a textelor din Coran și a zicerilor Profetului Mahomed. De asemenea, acordă un rol important luptei armate (jihad) ca mijloc pentru implementarea austerei și intolerantei lor viziuni despre islam. Salafiștii – dintre care doar jihadiștii predică violența armată – au fost un grup mic, dar influent în istoria islamului. Totuși, ideologia și viziunea lor despre lume au ieșit la suprafață în vremurile moderne, din diverse motive. Unele dintre acestea au de-a face cu declinul instituțiilor tradiționale ale autorității religioase, cu răspîndirea alfabetizării în masă, cu apariția unei clase de mijloc urbane și cu înființarea educației religioase de către unele petro-state orientate spre salafism, precum Arabia Saudită. Salafiștii îi vizează în principal pe ceilalți musulmani, pentru că nu urmează versiunea lor despre islam, și își acuză inamicii de coruperea credinței prin practici care violează doctrina unicității lui Dumnezeu prin asocierea cu El a altor ființe sau lucruri. Musulmanii, consideră salafiștii, au devenit slabi pentru că au căzut în greșeală și au pierdut „adevăratul“ mesaj al credinței. Ei se plîng de unele probleme teologice și cer o reformă, dar asta se transformă rapid într-o dimensiune politică și militantă prin jihadiștii care se simt frustrați de incapacitatea de a obține schimbarea prin mijloace nonviolente.
O doctrină importantă a jihadiștilor salafiști este să arate loialitate față de frații întru credință și să arate dușmănie față de necredincioși. Consecința este că șiiții și sufiștii – musulmani ale căror interpretări ale islamului diferă semnificativ față de cea a salafiștilor – tind să fie discreditați de jihadiștii-salafiști și adesea să suporte acte de violență.
În spațiul politicii, jihadiștii-salafiști condamnă în termeni categorici ordinea lumii moderne pentru că valorizează principii care nu își au rădăcinile în islam, ci mai degrabă în necredinciosul Vest. În opinia lor, lumea modernă l-a dezbrăcat pe Dumnezeu de suveranitatea sa ca unic dătător de legi și i-a slăbit pe musulmani împărțindu-i în state teritorial în care cetățenia – și nu credința – este baza identității și a încrederii. Mai rău, spun ei, este faptul că conducătorii acestor țări majoritar musulmane au fost cooptați în acest sistem și în ultimă instanță servesc interesele Vestului dominant, devenind „apostați“ care trebuie răsturnați de la putere.
Scopul final al jihadiștilor-salafiști este să-i facă pe musulmani puternici, așa cum fuseseră înainte de relativ recenta dominare a globului de către Occident. Pentru a face asta, nu e suficient să-i educi pe musulmani întru păstrarea credinței; e nevoie și de angajarea în acte de violență, individuală și colectivă, împotriva inamicilor. Numai terorizînd inamicul, inclusiv prin utilizarea bombelor sinucigașe și a crimelor în masă, prin reducerea la sclavie și prin decapitări, poate fi obținută victoria. Recrearea statului imperial unitar din perioada de început a islamului – califatul – este importantă pentru că poate ghida și canaliza energiile comunității în așa fel încît să constituie un ideal în jurul căruia să se adune musulmanii. Acesta este unul dintre motivele pentru care Statul Islamic s-a autodeclarat califat imediat după o serie de remarcabile victorii militare în Irak, în vara lui 2014.“
