"Confruntarea cu propriile prejudecăţi"

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
"Confruntarea cu propriile prejudecăţi" jpeg

- interviu cu Gianina CĂRBUNARIU -

20/20 e un spectacol de teatru special. E un pseudo-documentar, un docu-fiction scenic despre violenţele interetnice din 1990, de la Tîrgu-Mureş. Gianina Cărbunariu a creat acest spectacol pornind de la poveştile (reale) ale locuitorilor acestui oraş multicultural, la 20 de ani după acel episod care a marcat istoria recentă a României.

Cum v-aţi hotărît să faceţi un spectacol de teatru despre conflictele interetnice din martie 1990?

Ca autor, sînt unele subiecte pe care le alegi, sînt altele care te aleg sau care devin spectacole în urma unor întîlniri: acum patru ani, l-am cunoscut pe Aba Sebestyén, directorul teatrului independent Studio Yorick din Tîrgu-Mureş. Mi-a propus să facem împreună un spectacol pe un text de-al meu. Nu mi s-a părut interesant să îi propun un text deja scris, ci un text care să se nască din întîlnirea mea cu oraşul în care urma să lucrez. Prima temă care mi-a venit în minte a fost cea legată de conflictele interetnice din martie ’90. La Revoluţie, aveam 11-12 ani şi ţin minte că mă uitam la televizor, vedeam acele imagini foarte violente (Timişoara, împuşcarea cuplului Ceauşescu, mineriadele, momentul Tîrgu-Mureş), însă nu înţelegeam absolut nimic. Hotărîrea de a face un spectacol pe aceasta temă a venit tocmai din faptul că aceste momente mi-au rămas în minte: violenţe neclare, amestecate. Primul impuls a fost acesta: să mă apropii de ceva neînţeles.

Cum v-aţi documentat despre acest moment din istoria recentă?

Echipa care a lucrat la spectacol a fost formată din cinci actori români din Bucureşti şi din cinci actori maghiari din Tîrgu-Mureş, plus un artist vizual român, un asistent de regie maghiar (Kinga Boros) şi eu, ca regizor-dramaturg. Documentarea a însemnat aproape 70 de interviuri cu oameni din Tîrgu-Mureş şi din satele învecinate, cu maghiari şi români, cu persoane care au participat direct la conflictele din stradă, dar şi cu tineri născuţi după ’90, cu personaje de prim-plan din acea perioadă, dar mai ales cu oameni obişnuiţi, locuitorii oraşului. Nu ne-a interesat să facem un spectacol-documentar în care să încercăm să reproducem fragmente din eveniment, ci o ficţiune inspirată din întîlnirea noastră cu multiplele poveşti spuse din perspectiva prezentului. Dincolo de interviuri, faptul că am stat în Tîrgu-Mureş două luni de zile, cît am lucrat la proiect, a însemnat o apropiere de această lume. Într-un fel, procesul de documentare a însemnat, pe de o parte, apropierea noastră, a celor veniţi din Bucureşti, de temă şi, pe de altă parte, o distanţare a actorilor maghiari de acel moment violent pe care l-au trăit sau despre care ştiau din povestirile părinţilor.

Cum reacţionează tinerii care văd acest spectacol? Ce înţeleg cei care nu ştiu nimic despre asta?

Am avut public de toate vîrstele, inclusiv public format din oameni care nu obişnuiesc să vină la teatru, dar care au fost interesaţi de temă. Dacă partea întîi a spectacolului era ficţiunea noastră (spectacolul), partea a doua însemna discuţiile cu publicul. Au fost foarte mulţi elevi şi studenţi, poate şi pentru că, în timpul interviurilor, am încercat să vorbim cu tineri din ambele etnii, să încercăm să înţelegem felul în care părinţii şi bunicii au transmis experienţa evenimentului trăit. Discuţiile au oferit un cadru relaxat, în care fiecare participant a putut interveni. Ce am remarcat este faptul că tinerii de ambele etnii spuneau că, la şcoală, acest moment din istoria recentă nu este abordat.

Cum vă explicaţi, acum, acele violenţe?

Nu am găsit explicaţii şi, foarte interesant, majoritatea celor cu care am vorbit ne-au spus că nu credeau că aşa ceva s-ar putea întîmpla în oraşul lor, că prietenii de-o viaţă au fost distruse de acel moment. Cred că există situaţii în care politicul foloseşte „diferenţa“ (de etnie, de statut social, de educaţie etc.) pentru a distrage atenţia de la lucruri mult mai importante. Cînd este afirmată într-un mod radical „diferenţa“ şi sînt estompate lucrurile care ne unesc sau care ne-ar putea uni, cînd nu mai avem distanţă, ironie şi autoironie, există întotdeauna riscul răbufnirii unor astfel de violenţe.

Care a fost atitudinea dramaturgului/regizorului în timpul procesului de „fabricare“ a spectacolului?

Am încercat să-mi confrunt propriile prejudecăţi şi amintiri cu acea realitate de care am încercat să mă apropii. Spectacolul este traducerea scenică a acestei întîlniri.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: FNT.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.