Creştinismul răsăritean şi datoria faţă de modernitate

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Creştinismul răsăritean şi datoria faţă de modernitate jpeg

Există adepţi ai secularizării tari care declară că, prin tipul ei spiritual şi prin destinul ei istoric, ortodoxia ar fi o frînă în calea europenizării (post)moderne a societăţii româneşti. Înalta moştenire spirituală a creştinismului răsăritean, masiva lui prezenţă în civilizaţia locului ar fi, după ei, de marginalizat, dacă nu de uitat. Icoanele în spaţiul public li se par un semn de fundamentalism, un atac la adresa libertăţii de convingere. Dar ce vom face atunci cu bisericile? se întreba Francisca Băltăceanu la dezbaterea Dilemei vechi despre „întîlnirea religiilor“. Le vom muta, le vom încercui cu blocuri pentru ca spaţiul public să apară impecabil secularizat, iar oraşele să-şi piardă orice urmă de trecut? Devotate ideologiei lor, asemenea voci trec uşor peste principiul pluralismului, fiindcă atunci cînd e vorba să apere libertatea de manifestare publică a convingerii, şi-o apără numai pe a lor. Cînd judecă raportul între ortodoxie şi modernitate, ele îşi arată insensibilitatea nu numai faţă de substanţa religiosului, ci în primul rînd faţă de poziţia multor concetăţeni ai lor.

Dar există şi oameni care, angajaţi religios, membri ai Bisericii, familiari cu tradiţia ei spirituală şi intelectuală, susţin dinăuntrul credinţei lor libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă, pluralismul, democraţia. Ei găsesc că aceste principii pot fi din plin înţelese şi pledate în orizontul creştinismului răsăritean, că îşi pot găsi acolo îndreptăţire superioară. Li se pare desigur întemeiat ca Biserica să-şi rostească criticile faţă de ceea ce, în societatea românească, îi apare drept dezordine, uitare a reperelor spirituale. Dar aşteaptă ca ea să o facă de pe poziţia unei modernităţi înţelese şi asumate. 

André Scrima remarca în numeroase rînduri că ortodoxia este de o ireductibilă modernitate verticală căci se păstrează contemporană cu sensul Originii absolute, neîncetînd să-i sondeze adîncimea interioară. Dar tocmai fidelitatea faţă de Origine, faţă de radiaţia Logos-ului divin, a cărui economie îmbrăţişează toate epocile, îi solicită ortodoxiei, spunea el, o „credinţă creatoare“. O solicită, o angajează să privească fiece epocă drept teren în care ea să-şi exercite şi să-şi dovedească modernitatea verticală. 

Modernitatea tîrzie – cu separarea dintre Biserică şi Stat, cu accentul ei pe pluralism, cu statura atît de înaltă acordată individului – nu are ea destule date de care creştinismul răsăritean ar putea profita? Nu determină ea instituţia credinţei să-şi recupereze libertatea faţă de instituţiile terestre, să fie în dialog, dar nu în amestec cu ele? Nu îndeamnă ea credinţa să mizeze în primul rînd pe conştiinţa persoanei, iar nu pe conformism şi colectivism religios? Modernitatea tîrzie nu solicită oare, poate mai mult ca alte epoci, puterea de a discerne între categoriile credinţei şi cele socioistorice?  

Faţă de acest potenţial al modernităţii tîrzii, Bisericile răsăritene nu arată însă prea mult entuziasm. Îl afirmă retoric, îl argumentează teologic, dar nu îl pun în practică decît determinate de atmosfera socială ori de politica Statului. La seminarul „Pentru o democraţie a valorilor“, pe care l-a organizat la New Europe College în 2001, Teodor Baconsky menţiona, de pildă, tema încă susţinută de Biserică a „poporului român născut creştin“, naturaliter christianus, conceput drept „unitate compactă“ ce şi-ar păstra calitatea religioasă independent de curgerea istoriei şi de apartenenţele sau opţiunile individuale. Problemele diversităţii, arăta el, rămîn netematizate în discursul oficial ecleziastic: atît diversitatea religioasă ori de convingere a cetăţenilor români, cît şi diversitatea internă a ecclesiei: „intelectualii – purtători inevitabili ai unei conştiinţe critice – se află la marginea, dacă nu cumva în afara Bisericii. Dacă BOR rămîne pe terenul ideologic pe care stă acum, ea riscă să intre în conflict cu practicile şi normele oricărei democraţii funcţionale...“ 

Dar BOR nu ajunge să intre în conflict cu democraţia, ci o preia lent şi selectiv, cu reticenţe faţă de logica ei integrală. „Biserica a încurajat democraţia“, spunea altundeva Teodor Baconsky (Turn înclinat, 2007, p. 18), „dar nu s-a grăbit să contribuie la consolidarea ei pentru că democraţia avea ca pandant secularizarea“. Totuşi, după o împotrivire de cîţiva ani, BOR a cedat exigenţelor Statului laic şi a acceptat o Lege a cultelor în care să figureze nu drept Biserică naţională, ci doar larg majoritară. Factor activ al ecumenismului, distins teolog, rostind principiul pluralist al unei societăţi democratice, ÎPF Patriahul Daniel a reluat proiectul Catedralei care, pe site-ul oficial al Patriarhiei, continuă să poarte numele de „Catedrala Mîntuirii Neamului“. Degeaba a protestat preşedintele Ordinului Arhitecţilor, Şerban Sturdza, împotriva lipsei de concurs public pentru un asemenea edificiu. Degeaba oameni de cultură au arătat ce paseistă, ce lipsită de valoare arhitectonică e soluţia aleasă în cele din urmă de Biserică pentru a se reprezenta pe sine. E drept că BOR organizase concursuri unde modelul inovator al echipei lui Augustin Ioan fusese premiat, dar în cele din urmă, ea a preferat totuşi să susţină un proiect care – teologic vorbind – e discutabil, care artistic vorbind e tradiţionalist. Dezbaterile din societatea civilă şi din presă, opiniile intelectualilor – fie ei experţi şi credincioşi – nu au contat pînă la urmă.

Căci pentru mulţi responsabili ai Bisericii, poporul eclezial nu se află numai în continuitate cu cel naţional. El se reduce la poporul „de rînd“, la omul simplu, considerat a-şi trăi credinţa „fără complicaţii“. Această concepţie e nerealistă, căci în lumea informaţiei furibunde şi a circulaţiei libere, aproape nimeni nu îşi mai practică în mod idilic, neinventiv, credinţa. Pe de altă parte, identificarea e contraproductivă. Făcînd din intelectuali o categorie nerelevantă pentru sine, Biserica nu îşi contrazice doar capacitatea de a integra toate vocaţiile şi înzestrările umane. Ea poate aluneca spre populism, stil arhaizant, mîndrie cantitativă, suficienţă. Îşi anemiază posibilitatea unui examen lucid asupra ei înseşi şi a timpului de faţă; poate împiedica întîlnirea între teologie şi cultura laică înaltă; îşi diminuează posibilitatea de a avea în spaţiul public o prezenţă iradiantă, formatoare. Printre punctele ce se pot reproşa Bisericii, Mihail Neamţu numea de curînd „fixarea pe comunitarism rural, ignorarea trufaşă a contribuţiei cărturarilor creştini la dezbaterea publică“ (Zeitgeist, 2010, p. 345). Într-un studiu comparativ asupra eforturilor de reformă pe care Bisericile din Apus şi Răsărit le-au făcut în secolul al XX-lea, Ioan I. Ică spunea de-a dreptul: „Naţionalismul şi tradiţionalismul conservator au avut drept corolar descurajarea unei reflecţii autocritice, filozofice şi istorice susţinute şi a unei confruntări cu modernitatea... Potenţialul spiritual al creştinismului ortodox riscă să fie sufocat şi deviat spre forme secularizate de tip folcloric şi pietist, lipsite de relevanţă teologică, socială şi istorică“ (în volumul colectiv Pentru un creştinism al noii Europe, 2007, p. 87).

În ce priveşte buna respiraţie a creştinismului răsăritean în modernitate, există însă şi lucruri încurajatoare. Prin cîţiva intelectuali a apărut un alt mod de a vorbi despre credinţă. Cu eleganţă şi obiectivitate, participativ şi riguros, ei ne propun atît rafinamentele de gîndire spirituală pe care le-a produs credinţa, dar şi analize necomplezente privind starea socioculturală a religiei ori manipulările ei ideologice. Teodor Baconsky, Ioan I. Ică, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Virgil Ciomoş sau mai tinerii Marius Lazurca, Mihail Neamţu, Bogdan Tătaru-Cazaban, Petre Guran, Mirel Bănică – alături de alţii – îşi aduc, fiecare, competenţele şi talentul în dezbaterea modernă pe temele credinţei. Dacă oficialii ecleziastici ignoră îndeobşte astfel de voci, ele se aud totuşi în societatea mare din care fac parte şi membrii Bisericii. Şi treptat pot produce un nou stil de expresie publică pentru ortodoxie.

De la Paşti la Cincizecime, prin învierea lui Christos şi revărsarea Duhului, ortodoxia îşi trăieşte intensificat „modernitatea verticală“. Înaintează liturgic şi noetic în misterul prezentului divin. Nu ar fi firesc ca această modernitate verticală să-şi afle forme moderne de prezenţă în cultură şi în spaţiul public?

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase şi doctor în filozofie. Cele mai recente cărţi publicate sînt Nicolas de Cues ou l’autre modernité (L’Harmattan, 2010) şi Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Polirom, 2011.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

raid anti migratie California foto x jpeg
Un muncitor agricol a murit după un raid anti-imigrație în California. Familia acuză poliția
Un bărbat care muncea la o fermă de canabis din apropiere de Los Angeles a murit din cauza rănilor suferite în timpul unei razii efectuate de poliția anti-imigrație.
image png
Rapperul american Destroy Lonely trebuie reținut pentru tentativă de omor după incidentul de la „Beach, Please!”, cere un expert antidrog
Expertul antidrog, Cătălin Țone, susține că Destroy Lonely ar trebui reținut și anchetat pentru tentativă de omor după ce un adolescent de 15 ani a ajuns la Terapie Intensivă pentru că a fost încurajat (și împins, potrivit victimei) de artist să sară de pe scena festivalului „Beach, please!”.
plante care elimina energia negativa din casa jpg
Plantele care îți răcoresc locuința pe timp de caniculă! Dacă le ai, se reduce imediat temperatura din camere
O scurtă privire în calendar ne va arăta că de-abia ne îndreptăm către jumătatea lunii iulie, iar vremea va continua să fie fierbinte pentru încă o bună perioadă de timp.
zodii, foto shutterstock jpg
Zodiile ghinioniste în prima parte a ultimei luni de vară. Cine are parte de provocări în august 2025
August aduce, pentru unii nativi, mai multă agitație decât relaxare. Deși vara este, de obicei, asociată cu vacanțe și voie bună, începutul lunii august 2025 vine cu tensiuni, răsturnări de situație și decizii dificile pentru câteva zodii. Fie că vorbim despre probleme financiare, conflicte personal
Secretarul apărării Pete Hegseth a rămas fără trei dintre consilieri FOTO EPA EFE jpg
Trump îl numește „ministru de război” pe secretarul Apărării Pete Hegseth, titulatură abandonată din 1947
Președinte Donald Trump a folosit o denumire istorică pentru secretarul Apărării, referindu-se la Pete Hegseth ca „ministru de război”. Titlul a fost desființat acum peste 70 de ani.
banner aurelian temisan jpg
Transformare spectaculoasă pentru Aurelian Temișan. A slăbit aproape 20 de kilograme fără diete stricte sau regim
Aurelian Temișan i-a surprins pe fani cu o transformare vizibilă. Actorul și juratul emisiunii „Te Cunosc de Undeva!” a pierdut aproape 20 de kilograme într-un timp scurt, iar rezultatul este remarcabil. Chiar dacă schimbarea a fost rapidă, artistul a ținut să precizeze că nu a apelat la diete drast
image png
Bărbat reținut după ce şi-a agresat iubita și a ameninţat-o cu un pistol. Poliția a intrat peste el în casă
Un bărbat de 40 de ani a fost reținut de politeiștii din Dolj, pentru 24 de ore, după ce şi-a agresat partenera, cetățean spaniol, şi a amenințat-o cu un pistol. Femeia a reușit să fugă şi să sune la 112, fiind găsită de polițiști pe o stradă.
Florin Busuioc la podcastul Mom by Nicoleta Luciu   captură de ecran (5) png
Florin Busuioc, dezvăluiri despre familie. Adevărul despre căsnicie, fiicele sale și fiul înstrăinat
Invitat în podcastul „Mom by Nicoleta Luciu”, Florin Busuioc, cunoscut actor și prezentator meteo la Pro TV, a vorbit deschis despre familia sa, într-o apariție sinceră, cu multe detalii personale pe care nu le mai împărtășise anterior. Nicoleta Luciu reușește, episod după episod, să scoată la ivea
apartament pexels jpg
Caz tulburător la Brașov. Un bărbat, găsit mort în apartament după șase ani
Un caz cutremurător a ieșit recent la iveală în Brașov, unde trupul unui bărbat decedat de aproximativ șase ani a fost descoperit în apartamentul său. Totul s-a întâmplat în timpul unei executări silite, când autoritățile au pătruns în locuință pentru a recupera datorii la întreținere care au crescu