Două naraţiuni domină dezbaterea pe tema relaţiilor dintre echipa preşedintelui Donald Trump şi Rusia. Potrivit celei dintîi, oameni din anturajul său imediat au avut contacte cu ruşii, cu sau fără ştirea lui Trump, şi există suficiente indicii privind o coordonare între campania electorală a lui Trump şi anumite structuri ruseşti. A doua naraţiune spune că democraţii, în pană de imaginaţie, au lansat povestea cu amestecul ruşilor în alegerea lui Trump, pentru a acoperi ruşinosul eşec al candidatului propriu, Hillary Clinton. În horă s-au prins nu doar principalele instituţii media americane, ci şi cele internaţionale, precum şi diferite personalităţi din întreaga lume. Mai nou, sînt comentatori care împing subiectul contactelor lui Trump cu ruşii în zona războiului cultural, a disputelor civilizaţionale. În spatele lui Trump s-au încolonat conservatorii, trandiţionaliştii, toţi cei care pretind că sînt sufocaţi de corectitudinea politică. Dincolo, în tabăra celor care-l contestă pe Trump, se află progresiştii, seculariştii, adepţii lui Soros.
Această exagerare, de care se fac vinovate ambele tabere, seamănă cu o diversiune în plasa căreia au căzut mulţi comentatori, obturînd esenţa problemei, anume dacă serviciile secrete ruseşti au desfăşurat acţiuni de influenţare/manipulare şi care a fost impactul lor asupra rezultatului scrutinului. Comunitatea de informaţii din SUA a spus, într-un raport declasificat la 7 ianuarie 2017, că agenţiile ruseşti au intervenit în campania electorală americană încercînd să sprijine alegerea lui Trump. Nu au stabilit dacă au făcut acest lucru în coordonare cu echipa de campanie a lui Trump. Nu sînt vremuri obişnuite, ci ele sînt marcate de contestarea ordinii internaţionale post-Războiul Rece, chiar de către Rusia.
Patru comisii de anchetă au fost înfiinţate la Washington. Însă Trump vede cea mai mare ameninţare nu în aceste comisii politice, ci în procurorul special, fostul director FBI Robert Mueller, care va ancheta nu doar implicarea Rusiei în alegeri şi posibile înţelegeri secrete cu echipa lui Trump, ci şi posibilitatea obstrucţionării justiţiei prin demiterea lui Comey. În ziua în care Mueller a fost numit de Ministerul de Justiţie, Trump a pretins că este victima celei mai mari vînători de vrăjitoare din întreaga istorie politică a Americii. Mueller investighează asociaţii lui Trump, contactele lor cu ruşii. Iar aici are multă marfă: sînt publice detaliile despre fostul şef al campaniei electorale, Paul Manafort, conturile lui, cele zece companii din Cipru, transferurile de milioane de dolari care s-ar fi perindat prin aceste conturi, banii plecînd de la persoane din anturajul lui Putin. Dar se poate imagina şi un happy-end pentru preşedinte, în care Mueller limitează investigaţia doar la conturile lui Manafort, ale lui Michael Flynn, fostul consilier pe securitate, şi ale lui Carter Page, fără să indice vreo legătură cu preşedintele Trump. La rîndul lor, comisiile parlamentare pentru serviciile secrete ale Camerei şi Senatului investighează concedierea fostului şef al FBI, James Comey, dar şi implicarea serviciilor ruseşti în primarele republicanilor, apoi în alegerile prezidenţiale de la 8 noiembrie, şi posibile înţelegeri secrete dintre ruşi şi echipa lui Trump. În sarcina lor va intra şi cercetarea contactelor dintre ginerele şi consilierul preşedintelui Trump, Jared Kushner, cu ambasadorul rus, Kisleak, care tocmai a fost rechemat. Ce canal de comunicare secret cu Moscova, încerca Kushner să stabilească, îi interesează pe investigatorii americani. Nu mai puţin importante ar putea fi detaliile întîlnirilor dintre Kushner şi Serghei Gorkov, preşedintele unei bănci de stat ruseşti, absolvent al Academiei FSB, asociat cu Putin. Vneşekonombank este pe lista instituţiilor supuse sancţiunilor de către Trezoreria americană. Sînt şi alte contacte directe cu posesori de paşaport rusesc, printre care şi cu un controversat om de afaceri ruso-american, Felix Sater, de care Trump e legat prin mai multe tranzacţii.
Trump numeşte aceste detalii fake news. Însă, aşa de tare a fost deranjat de ele încît i-a concediat pe procuroarea Sally Yates, care a atras atenţia Casei Albe că Flynn l-a minţit pe vicepreşedintele Mike Pence în legătură cu discuţiile telefonice purtate cu ambasadorul Kisleak, şi pe directorul FBI, Comey, care ancheta tocmai contactele dintre Trump şi ruşi. Chiar dacă preşedintele contează pe faptul că electoratul său nu e sensibil la aceste dezvăluiri, subiectul are un potenţial exploziv, putînd conduce la dinamitarea mandatului, lucru de care şi Trump este conştient. Nu doar că i parazitează orice firavă iniţiativă de politică externă, dar îi subminează poziţiile în relaţia cu partenerii din NATO, dar şi cu Rusia. Asupra oricărei discuţii cu Putin va plana suspiciunea, din cauza încărcatului context politic intern american. Primul test are loc în acest zile, la Hamburg, în marja G20, unde prima întîlnire Trump – Putin va fi urmărită cu sufletul la gură şi cu o neîncredere greu de disimulat, mai ales din partea partenerilor din NATO.
