Cui îi e frică de ierarhii?

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Cui îi e frică de ierarhii? jpeg

- argument -

Ne plîngem, pînă la obsesie naţională, de lipsa de repere. Justificăm propria inerţie prin starea generală de incertitudine în care trăim, acuzînd „haosul“, un haos care înghite, precum o gaură neagră, „valorile“.

Să existe însă o societate fără valori? Sau, mai bine zis, există acea societate care îşi demontează cu bună ştiinţă (şi cu o oarecare perversă voluptate) vîrfurile, o societate în care oamenii descoperă jocul de-a „judecătorii ierarhici“, mutînd piesele principale, amestecîndu-le cu pionii, caii şi nebunii, inversînd poziţiile, după bunul plac, pînă cînd tabloul devine un mozaic grotesc în care nimeni şi nimic nu mai corespund locului iniţial şi din care nimeni nu mai înţelege nimic?

Să fie un complex de inferioritate dorinţa de a ne trage de şireturi cu oricine? Fie cu bătrînica care vinde în piaţă ridichi, fie cu profesoara de la şcoală, pe care o desconsideri din start (căci, nu-i aşa, a intrat în învăţămînt că altundeva n-a fost în stare)?

Din acelaşi registru face parte şi celebra „intelectualii s-au dovedit a fi nişte trădători“ – dar se ignoră lipsa de legitimitate a acelor voci anonime, care, dorind să iasă din anonimatul care le macină, aruncă acuze nefondate, născînd, prin vehemenţa discursului, curente şi captînd adepţi naivi, dornici să fie şi ei „băgaţi în seamă“.

„Băgatul în seamă“ şi frica de anonimat provoacă goana după celebritate. Nu mai avem răbdare să ne lăsăm învăţaţi, nu mai avem umilinţa necesară pentru a evolua. Sîntem grăbiţi să ne afirmăm, iar, pentru asta, sărim mai multe trepte deodată, şi – dacă putem – în drumul către „top“ îi răsturnăm cu cotul pe cei care, de drept, se află cu mult deasupra noastră. Şi, după ce ajungem „sus“, începem să contemplăm „lipsa de repere“ şi să ne complacem într-un mediu nătîng, trişti nevoie mare că „nu mai avem valori“. De unde această debusolare, această neîncredere, această dorinţă de a nu fi lăsat în urmă?

Să fie oare de vină mentalitatea comunistă, intrată de generaţii în sînge, că ierarhiile sînt fals construite? Chiar şi astăzi, percepţia generală asupra cuiva care a ajuns „cineva“ e departe de a fi una admirativă. E clar că, dacă a ajuns „acolo“, a avut pile, s-a pus bine cu „şeful“ sau a avut bani. Iar banii, se ştie, se fac întotdeauna pe căi necinstite.

Nu avem încă obişnuinţa să credităm, pînă la proba contrarie (în căutarea căreia plecăm, de altfel, cu sete), o reuşită, iar pentru că nimeni „nu ne păcăleşte“, preferăm să fim circumspecţi pînă la negaţie totală. Am uitat, într-un cuvînt, să „admirăm“; erijîndu-ne într-un soi de acuzator din umbră, desfiinţînd, cu obidă, tot ce ne pare superior şi văitînd lipsa de repere a societăţii româneşti, ajungem (parafrazînd, fără să ne dăm seama) să iubim ierarhiile, dar să urîm valorile.

Emisiunea "Punerea pe gînduri" din 14 iunie 2012, RFI România, cu Stela Giurgeanu, Nicuşor Dan şi Mirel Bănică. Realizator: Laurenţiu Colintineanu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.