Cui nu-i pasă?

Serinella ZARA
Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Cui nu i pasă? jpeg

Cel mai mult mi-a rămas în memoria de 15 ani de profesorat o teză la un examen de clasa a VIII-a; potrivit unor indicii din lucrare trebuie să fi fost a unei fetiţe de la ţară. Li se ceruse să facă un comentariu al semnificaţiilor poeziei „Nici nu-i pasă“ de Tudor Arghezi (pentru scurtă reamintire: „Te-ai oprit într-un cais / Pasăre, cin’ te-a trimis? / Te-ai mutat din dud în dud. / Cîntă, hai, să te aud / (…) / Nu ştii, pasăre frumoasă / Cum te cheamă? Nici nu-ţi pasă.“); iar răspunsul ei, înşirat pe mai bine de o pagină, conţinea numai fraze rimate şi ritmate în care dialoga cu biata pasăre, la fel de „singurea“ ca şi eleva de care vorbim, copila folosindu-se de un laitmotiv pe care l-a şi inserat în fiecare rînd: „cip-cirip şi tra-la-la“. La acelaşi subiect, măcar un sfert dintre candidaţi au vorbit despre părinţii plecaţi în străinătate. Nu era titlul  „Nici nu-i pasă“?!

Fetiţei i-am dat notă de trecere: în dialogul acela era atîta candoare şi empatie cu poetul, încît am trecut peste rigorile baremului; am apreciat-o şi am ţinut-o minte mai mult decît pe cei care au vorbit atunci despre o ars poetica; au fost, oricum, extrem de puţini şi ei.

Am făcut această introducere practică referitoare indirect la studiul poeziei în şcoală pentru că ne aflăm într-o situaţie aproape aberantă; vorbim, de pildă, despre materia şi manualele V-VIII care nu conţin decît cîteva texte poetice. Enumerăm un M. Eminescu (celebrul dintr-a V-a „Fiind băiet păduri cutreieram“, şi apoi, în funcţie de manual, „Lacul“, „Dorinţa“, „O, rămîi“ etc.), V. Alecsandri (pasteluri despre toamnă, iarnă şi primăvară), imnuri şi alţi doi-trei autori. Ceea ce vreau să spun este că orizontul liric este foarte firav conturat din punctul de vedere al programei şi al manualelor. Lăsăm aici deoparte profesorii care lucrează suplimentar poezie, căci orientarea lor nu are cum să fie spre texte moderniste, nivelul de receptare şi capacitatea medie a elevilor de această vîrstă nepermiţîndu-le o ţintă aşa de înaltă.

În condiţiile date, cum să ceri analiza unui astfel de text în examen? Te mai poţi mira de rezultate? Mai mult, cînd vine clasa a IX-a, te întîlneşti deodată, din primele pagini, cu M. Cărtărescu („Poema chiuvetei“) ori F. Iaru („De-a waţi ascunselea“) sau, mai rău, trebuie să răspunzi unor întrebări pe caligrame de la Gellu Naum („Nigredo“), la Cristian Morgenstern şi Man Ray. Repet, după Eminescu şi Alecsandri. În împrejurările date, Holorimele lui Şerban Foarţă, trecute ca lecturi suplimentare, le faci oricînd cu titlu obligatoriu.

Am ales să fac o prezentare generală a senzaţiei de grav hiatus în ceea ce priveşte studiul poeziei între ciclurile gimnazial şi liceal pentru că nu mi se pare deloc a fi o abordare justă a realităţii. În primul rînd, ar trebui gîndită o coordonare a celor două perioade de şcoală la nivel de programă şi mai ales de manuale; în al doilea rînd, ar trebui acordat un spaţiu mai extins şi mai diversificat poeziei în clasele V–VIII. Pe de altă parte, şi la nivel de liceu trebuie un început precaut, întrucît reacţia în faţa unor texte bazate pe cod poetic, pe ermetizarea limbajului şi a ideii nu face decît să-l alunge pe virtualul cititor. Imaginaţi-vă că textele pe care le-am invocat ajung să fie obiect de „predare“ pentru profesorii de la licee şi grupuri şcolare, unde cu greu se scrie în limba română. Pentru că manualele nu sînt diferenţiate. Vă puteţi da seama ce stupoare pe elevi? Şi ce groază pe profesori?

Un mic exemplu şi aici, pentru buna înţelegere; chiar dacă nu e din cîmpul poeziei, este elocvent pentru viziunea asupra fenomenului: o colegă şi prietenă dă un test prin care le cere elevilor de la un liceu industrial să expună subiectul piesei Titanic vals de T. Muşatescu. Unul dintre elevi scrie mult şi înflăcărat despre filmul cu titlu aproape omonim al lui James Cameron, Titanic (vas…). Să te bucuri că nu a dat pagina goală sau să-l laşi corigent? Şi atunci, revenind, cum ar trata un astfel de elev, dar nu numai, un text al lui G. Naum (de caducitatea şi imposibilitatea de a „traduce“ poezia s-au lovit elevi cu pretenţii în percepţia de poezii), inclus, nu demult, în variantele posibile a fi subiect de bacalaureat: „Firul de sînge care-mi iese din buzunar / firul de lînă care-mi iese din ochi / firul de tutun care-mi iese din urechi“ etc.? Reamintim, nici manualele, nici subiectele de bacalaureat nu sînt diferenţiate în funcţie de profilul liceului sau al clasei. Mă întreb ce punctaj ar avea specialistul în cinema-ul hollywoodian...

Şi tot în aceeaşi linie de idei, dar la alt nivel, mă întreb cum ar aplica baremul (totdeauna ferit vag la astfel de subiecte) profesoara în carne şi oase care, la o întîlnire cu Emil Brumaru, îi cerea morţiş poetului să-i explice ce-a vrut cu adevărat să spună cînd a scris despre „portocala dezbrăcată în pielea goală“ şi care, evident, a rămas tot nelămurită şi nemulţumită.

Un adevăr este acela că poezia se cere simţită, şi mai puţin comentată. Dar nici nu ai cum să faci doar lectură în şcoală, pentru că trebuie să le trezeşti elevilor orizontul liric. Dar, ca întotdeauna, lectura, mai ales în spaţiul poetic, trebuie dirijată. Se pare că manualele nu sînt tocmai un succes. Şi atunci intervine rolul esenţial al profesorului, care trebuie să selecteze şi să adapteze conform nivelului clasei. Pentru că este vorba despre educaţie estetică, despre plăcerea de a provoca spiritul critic. Este vorba despre vocaţie şi foarte mult despre putinţă şi voinţă.

Adesea, de ce să nu recunoaştem, apare totuşi şansa, ca dascăl, de a colabora cu elevi deschişi către poezie. Eu am acest privilegiu, iar orele de literatură sînt o delectare: la clasa a IX-a facem brainstorming pe textele lui Iaru, ne emoţionăm de Romarta copiilor cea prăbuşită a lui Cărtărescu; mai mult, ne apropiem de Emil Brumaru sau de mai tînărul, premiatul şi rezervatul Costică Acosmei. Ne întîlnim şi fizic cu ei, punem întrebări iscoditori, adesea îi surprindem şi-i facem să-şi iasă din morga impenetrabilă de artişti de neatins, mergem la festivaluri de trufe şi poezie (păcat că tot mai rare), îi căutăm şi, de aceea, reuşim să atingem uneori esenţa poeziei: să ne oprim din goana noastră nebună.

Astfel de transformări sînt posibile. Numai că profesorii trebuie să înţeleagă libertatea pe care o au la îndemînă, acum reglementată şi prin programă. Pînă cînd se va schimba forma, cred că ţine de noi să lucrăm asupra fondului. Iar scopul profesorului de română este, dincolo de orice, să dezvolte gustul lecturii. Cît despre poezie, ea este o provocare, în general. Ca oameni care educă, depinde de noi dacă ştim, la rîndul nostru, să aruncăm elevilor provocarea de a o descifra. Să reuşeşti să le inspiri tinerilor pasiunea pentru acest univers fascinant este, după mine, unul dintre succesele vieţii de profesor de literatură.

Vorba unui elev care se întîlnea pentru prima dată cu poezia: „Ştiţi, aseară, după ce am citit o serie de poezii, am simţit nevoia să mă uit în tavan cu ochii deschişi, minute bune. M-a întrebat tata dacă mi-e rău“. 

Serinella Zara este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Iaşi.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.