Cum se nasc şi unde se duc să moară

Theo HERGHELEGIU
Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Cum se nasc şi unde se duc să moară jpeg

Ca practician, poate fi dificil să teoretizezi, mai ales atunci cînd tema e atît de variată şi aproape imposibil de sintetizat. În principiu, alcătuirea scenică a unui personaj de teatru este rezultatul intersectării a trei direcţii: direcţia pe care a decis-o autorul – datele fixe pe care le găsim menţionate în scenariu sau pe care le putem deduce din scenariu, direcţia stabilită de regizor – pornind de la informaţiile din text sau ignorîndu-le cu desăvîrşire, regizorul configureză personajul fie luînd ca model trăsăturile unui om real (sau ale mai multor oameni), fie imaginînd, pur şi simplu, un prototip virtual şi direcţia pe care o construieşte actorul – partea lui de creaţie în acest sens aduce elementele personale, alături de cele specifice psihotipului respectivului personaj, sau compoziţionale, dacă este cazul. În mare, cam acestea sînt treptele principale ale traseului. Acum, fiecare dintre cele trei direcţii implică nenumărate „subdiviziuni“ (sau subcapitole), infinite detalii specifice şi o sumedenie de paşi intermediari. Probabil că cel mai lămuritor ar fi să dăm cîteva exemple concrete.

Bunăoară, Lukas Baerfuss, în piesa Dragoste în 4 tablouri, îşi enumeră cele patru personaje principale, trecîndu-le unul sub altul, imediat după titlu. Apoi, urmează o serie de patru personaje episodice, înşirate pe un singur rînd, separate de virgule. „De ce, oare?“, te întrebi. Răspunsul pe care l-am găsit cînd am montat acest text la Teatrul „Bacovia“, Bacău – 2007, a fost următorul: pentru că, de fapt, cele patru personaje episodice sînt unul şi acelaşi. În acest caz – cine este el, acest personaj cu avataruri şi identităţi multiple? Date fiind acţiunea şi, mai ales, tema piesei, o variantă posibilă şi probabilă este aceea că Băiatul de la hotel, Modelul, Poliţistul şi Misionarul sînt tot atîtea înfăţişări pe care le ia Eros. Şi, incitată de această subtilă invitaţie a dramaturgului de a folosi imaginaţia artistică, am adăugat şi o a cincea ipostază – aceea în care personajul apărea în reala lui dimensiune: cea de zeu al iubirii. Am construit un fel de epilog al spectacolului; un extratext, în care actorul care interpreta aceste roluri (Gabriel Duţu) intra în scena complet goală, de-acuma, pe un inorog alb, cu tolba de săgeţi în spate, cu mîna dreaptă pe hăţuri şi cu stînga împrăştiind un pumn de cenuşă în aer. O problemă a fost aceea a găsirii unui cal (neapărat alb) care să poată fi controlat şi introdus în spectacol. În tot Bacăul exista un singur exemplar care să corespundă cerinţelor – un armăsar antrenat pentru curse cu obstacole, al cărui nume real era... Eros. O stranie coincidenţă, nu-i aşa?! O întîmplare care a funcţionat ca semn; ca o confirmare că drumul ales era cel corect...

Şi pentru că am pomenit de „semne“ – în meseria asta ele sînt tot timpul prezente; ele nu se ignoră, ci se urmăresc cu mare atenţie; se descifrează, se interpretează şi se respectă.

Acum, o precizare pe care am lăsat-o intenţionat la urmă: personajul lui Gabriel Duţu şi-a împlinit rostul, şi-a consolidat substanţa şi şi-a desfăşurat relaxat anvergura prin ceva unic ce actorul i-a putut aduce: disponibilităţi din zona cascadoriei. Astfel, personajul nostru făcea mai multe năzbîtii pe scenă: îşi dădea foc, se ridica la ştangă în spin (element acrobatic specific circului), executa figuri surprinzătoare pe role ş.a.m.d. Palierele de expresie actoricească folosite în cele patru identităţi ale personajului fiind şi ele, în mod evident, cît se poate de diferite, am obţinut împreună cu Gabi un „tot“ artistic fără fisură. Un rezultat final care, fără a trăda premisele dramaturgice, a atins maximum de spectaculos pe scenă.

O altă zonă este aceea a personajelor din textele pe care le-am scris şi care, la un moment dat, au devenit spectacole. Aici, lucrurile stau un pic altfel; sarcina este mai uşoară, pe de-o parte, dar mai ingrată pe de alta. Există o categorie de personaje comise special, pentru anumiţi actori, cum ar fi, bunăoară, personajul Maşa din Cehov – în muzicalul Supermarket, scris pentru actriţa Dana Voicu, sau Romicella, din acelaşi Supermarket, concepută pentru Mihaela Popa, sau Fetiţa din Fata cu cărămida-n gură, rol destinat Adrianei Pârvu. Şi lista ar putea continua. În astfel de cazuri, avem de-a face cu un scurtcircuit: în clipa aşezării personajului pe pagină, fenomenul construcţiei scenice secondează fenomenul dramaturgic. Cu alte cuvinte: personajele au deja, încă din faza incipientă a textului, un destin anume, o consistenţă anume, personalitatea lor distinctă, metehnele lor, modalităţile lor de expresie, o psihologie bine definită, o tipologie clar ancorată în text. Şi, în general, dacă mă gîndesc la un actor anume atunci cînd scriu un personaj, caut ca partitura respectivă să-l provoace la nou, nu să-i întindă capcana repetării mijloacelor. Întruparea în teatru a acestor personaje, cu adresă fixă, asigură pentru actorul respectiv un anumit confort; o oarecare uşurinţă în a descoperi, improviza şi crea forma finală a personajului.

Un caz aparte de întîlnire actor-personaj-regizor este cel al Mamei din Satisfucktion, după Am Ziel de Thomas Bernhard, la Teatrul Foarte Mic. Rolul este jucat de Valeria Seciu şi a fost, cu siguranţă, cel mai complex demers pe care l-am parcurs, în acest sens. Textul lui Bernhard este înfiorător de dificil, mai ales pentru publicul de teatru din 2012, România. Norocul a fost că doamna Seciu este o personalitate extrem de specială, cu multă profunzime şi o generozitate pe măsură. Personajul (de altfel, monstruos) are cîteva dimensiuni paralizante şi total contrare atît felului meu de a fi, cît şi felului doamnei Seciu de a fi. Prin urmare, vorbim despre o compoziţie clasică, de manual, şi despre un contre-emploi. Mai mult nu cred că se poate. Iar pariul a fost ca această compoziţie (solicitantă şi extrem de parşivă), cu tone de text şi reiterări exasperante, să intre lejer în parametrii unui spectacol de azi, ingurgitabil şi rotund. Eforturile s-au îndreptat major către umanizarea personajului şi către aducerea lui în zona de acces a privitorului de astăzi – cu specularea umorului, acolo unde acest lucru se suporta, cu accentuarea detaliilor picante sau expresive şi, nu în ultimul rînd, cu orchestrarea intensităţilor discursului pe care această Mamă îl ţine preţ de o oră şi 45 de minute. Un personaj iscat dintr-o permanentă descompunere-recompunere, cu gramaje de laborator farmaceutic, cîteodată...

Aş mai da, în încheiere, un singur exemplu – cel al personajelor „inventate“, adică, acele personaje care nu figurează în partitura scrisă. E vorba despre personaje pe care le aduci pe scenă dintr-o nevoie sau alta; dintr-o inspiraţie oarecare sau ca o consecinţă a unei fatalităţi de bun augur, iertat fie-mi oximoronul! Chiar dacă ele nu există pe lista distribuţiei precizată de autor, undeva, cumva, plutesc „nevăzute“ prin universul piesei şi îşi cer, cuminţi, dreptul la existenţă. Este cazul cu 5 din cele 9 personaje din spectacolul Mă întorc de departe, după un text al Claudinei Galea; spectacol proaspăt ieşit la Teatrul Odeon. Gîndurile personajului principal, doamna Camille, sînt „aruncate în lume“ de scriitoare sub formă de multiple voci interioare. Necesitatea ca aceste voci să capete carne, formă şi personalitate s-a tradus prin apariţia în spectacol a personajului colectiv Gura Lumii, personaj format din patru individualităţi distincte, frizînd sinistrul şi hrănindu-se din derizoriul cotidian (Cătălina Mustaţă, Crina Mureşan, Paula Niculiţă, Ioana-Anastasia Anton). Impact mult mai puternic asupra receptorului şi, evident, funcţie mult mai prezentă în economia spectacolului decît nişte voci auzite la microfoane, din culise... Tot în acest spectacol, Timpul (interpretat admirabil de Gelu Niţu) s-a născut ca o condiţie firească a epicii, devenind unul din cei doi piloni pe care se sprijină întreaga construcţie. Nici măcar nu-mi mai pot imagina povestea lui Camille spusă altfel, adică în afara complicităţii cu acest personaj-simbol, Timpul...

Fie pentru că răspund dorinţei (ascunse) de a trimite un mesaj consumatorilor de artă, fie pentru că se suprapun pe anumite obsesii, fie pentru că au rol terapeutic sau vindicativ; fie că le cunoşti încă dinainte de a începe lucrul la un spectacol, sau le descoperi pe parcurs, personajele pe care un regizor le naşte împreună cu actorii lui sfîrşesc prin a căpăta la fel de multă viaţă ca orice persoană reală şi prin a locui (uneori discret, alteori intempestiv) lumea celor care l-au creat. Şi nu e ăsta, oare, unul dintre cele mai minunate lucruri posibile?!...

Theo Herghelegiu
este regizor şi dramaturg. Ultimele producţii: Mă întorc de departe, de Claudine Galea, la Teatrul Odeon şi Realitate virtuală, de Alan Arkin, la Teatrul În Culise. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Kelemen Hunor Dominic Fritz   Ilie Bolojan  Sorin Grindeanu  Varujan Pambuccian   guvern Bolojan  Foto Inquam Photos Octav Ganea jpg
Prima ședință a coaliției, pe fondul nemulțumirilor din PSD privind tăierea finanțărilor pentru proiecte
Liderii coaliției se reunesc miercuri în ședință, pentru stabilirea măsurilor din cel de-al doilea pachet fiscal, care ar trebui să fie gata până la finalul lunii. Întâlnirea vine pe fondul nemulțumirilor lansate de social-democrați și pe fondul unei greve anunțate de sindicaliști.
test jpg
Testul de inteligență pe care puțini oameni îl pot rezolva! Unde se află cele patru mere ascunse în imagine
Este un test de inteligență care, cel puțin la prima vedere, poate părea a fi destul de simplu. La urma urmei, tot ce ni se cere să facem este să găsim patru mere ascunse printre frunze.
Viktor Orban Facebook jpg
Motivul pentru care Viktor Orban vine în România. Bolojan îl primește astăzi la Palatul Victoria
Relația cu România reprezintă un interes național absolut al Ungariei, a afirmat ministrul de Externe ungar, în contextul în care premierul țării, Viktor Orban, va face miercuri o vizită oficială în țara noastră, în cadrul căreia se va întâlni cu Ilie Bolojan.
sorbet de pepene rosu jpg
Sorbet de pepene roșu
Sorbetul de pepene roșu este un desert plin de prospețime, perfect pentru zilele toride!
Irina Vlah Igor Dodon Vasile Tarlev Vladimir Voronin FOTO Socialistii md jpg
Mai multe formațiuni pro-Kremlin au format o alianță electorală pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova.
Partidul Socialiștilor, Partidul Comuniștilor, precum și formațiunile Viitorul Moldovei și Inima Moldova au format o alianță electorală pentru alegerile parlamentare programate în Republica Moldova pe 28 septembrie. Potrivit unui expert moldovean, această alianță face parte din strategia Kremlinului
zodii jpg
Zodii puse la încercare la început de august 2025. Atenție la bani și conflicte!
Luna august începe cu provocări pentru mai multe zodii, care trebuie să fie cu ochii în patru în privința banilor și a relațiilor personale. Astrele indică o perioadă în care pot apărea tensiuni și situații neprevăzute, ce pot aduce stres dacă nu sunt gestionate cu calm.
1753180675 P1Su jpg
Implantul dentar și osteoporoza – Ce trebuie să știi dacă vrei dinți ficși, dar ai probleme cu densitatea osoasă
Ai dinți lipsă și te gândești la implanturi, dar ți s-a spus că ai osteoporoză? Poate te întrebi dacă mai e o soluție pentru tine sau dacă e prea riscant. Adevărul e că osteoporoza nu înseamnă că nu poți avea dinți ficși.
Cristian Popescu Piedone la DNA - 29 apr 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Piedone neagă acuzațiile DNA: „Tot ce s-a făcut n-a avut intenţia de a aduce un prejudiciu”
Cristian Popescu Piedone a afirmat în legătură cu faptele de care este acuzat în dosarul deschis de DNA că tot ce s-a făcut a fost fără intenţia de a aduce vreun prejudiciu cuiva sau un folos necuvenit pentru el sau pentru altă persoană.
ispite feminine insula iubirii jpg
Cu ce se ocupă ispitele feminine de la „Insula iubirii” sezonul 9. Ce meserii au focoasele care atentează la relațiile concurenților
Sezonul 9 al emisiunii „Insula iubirii” aduce în prim-plan un grup de ispite feminine pline de farmec, talent și profesionalism, gata să testeze limitele relațiilor concurenților. Fiecare dintre aceste femei își construiește povestea dincolo de imaginea de focosă, având meserii diverse, care le cont