„Cuvintele fac lumea” - cum a învățat Cristian PREDA limba bruxelleză

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
„Cuvintele fac lumea”   cum a învățat Cristian PREDA limba bruxelleză jpeg

Regulile și cutuma din Parlamentul European ajută la structurarea unei dezbateri autentice sau, dimpotrivă, fragmentează dialogul?

Există cîteva reguli care ușurează dialogul: de pildă, în cvasi-totalitatea întîlnirilor din comisiile Parlamentului European, fiecare deputat poate vorbi limba maternă. E de la sine înțeles că dreptul la exprimare e garantat fiecăruia. Alte reguli pot bloca desfășurarea unui dialog nuanțat și consistent: de exemplu, timpul e limitat la 1-2 minute, așa că trebuie să exprimi ce e esențial pentru toți ceilalți, nu o „obsesie” personală; în unele negocieri se poate folosi doar engleza, așa că deputații care o ignoră sînt siliți să folosească un interpret care le șușotește la ureche. Cutumele sînt și ele complicate: de pildă, în plenul PE vorbești cu sprijinul grupului politic, așa că de multe ori numărul vorbitorilor e limitat. Nu e posibil să vorbească toți cei 705! Dacă fiecăruia i-ar fi alocat un singur minut, fiecare punct de pe agendă ar consuma aproape 12 ore. Pe scurt, cine are ceva de spus o spune și e luat în seamă în deliberarea și voturile care contează. Cine vorbește doar ca să-și țină în priză electoratul nu influențează decizia Parlamentului, ci doar tonusul suporterilor de acasă. Printre deputații aleși în România sînt mulți din categoria a doua...

Cum se înțeleg oameni veniți din culturi diferite, care reprezintă interese atît de diverse/divergente?

Se înțeleg foarte bine. Majoritățile din PE sînt foarte cuprinzătoare, depășind de multe ori 80% din ansamblul deputaților. Se ajunge la un compromis atît de larg fiindcă se negociază intens. Fiecare text e „spart” în rînduri și cuvinte. Amendamentele pot fi susținute de majorități variabile. Cu alte cuvinte: nu este îmbrățișată o filosofie de tipul „totul sau nimic”, ci e căutat pentru fiecare vorbă în parte compromisul care funcționează. În perioada în care am fost membru al PE, grupurile mari – cel popular și cel socialist – se aflau de cele mai multe ori în majoritatea care hotăra, chiar dacă unii dintre deputații lor votau diferit de linia familiei lor politice. Asta nu trebuie să ne mire. În general vorbind, Europa politică e bazată pe cultura compromisului. Doar radicalii – sau, cum li se zicea mai demult, fanaticii – sînt deranjați de înțelegerile transpartinice și denunță „trădarea” din propria tabără. Dar în Parlamentul European nici măcar fanaticii nu pot depăși limita impusă de demnitatea oricărei persoane. Dacă vreun deputat își pierde cumpătul, e redus la tăcere: i se taie pur și simplu microfonul. Iar atunci cînd vreunul a derapat de la regulile bunului-simț a fost amendat: nu a fost plătit pentru ziua respectivă, iar fapta nedemnă i-a fost menționată în fața plenului.

Ați întîlnit situații în care diferențele culturale au devenit impasuri în calea dialogului?

Există, desigur, diferențe care blochează inclusiv în PE. Unele sînt de ordin etic. Chestiunea avortului e una dintre cele mai delicate. Deși statele-membre sînt cele care legiferează în asemenea chestiuni, bătălia ideologică din PE e aprigă atunci cînd un deputat inserează o referință la avort într-un text. Dar asta nu înseamnă că stînga și dreapta rup dialogul. Se găsesc mereu formule intermediare care să satisfacă moderații din fiecare tabără. Impas mai produc analizele diferite făcute de stînga și de dreapta unor regimuri: socialiștii sînt mereu îngăduitori cu Cuba și critici virulenți ai Israelului, în vreme ce popularii sînt neiertători cu Maduro și simpatizează Marocul. Corupția generează și ea clivaje: stînga e, în general, mai critică decît dreapta cînd e vorba despre înșelătorii și mașinațiuni de acest fel, dar în interiorul fiecărei familii politice sînt și excepții. De pildă, pesediștii sînt îngăduitori cu spolierea banilor publici, nu și socialiștii francezi, iar între politicienii de dreapta nordicii sînt mult mai rigizi decît sudicii cînd vine vorba despre onestitatea cu care asumi o demnitate publică.

Cum ați învățat „bruxelleza”? E nevoie de manuale și de dicționare?

Documentele cu care lucrează Parlamentul, Comisia și Consiliul au un limbaj tehnic foarte elaborat. E inevitabil să fie așa. Cînd reglementezi pentru societăți cu tradiții politice și culturi administrative atît de diferite cum sînt cele 27 de state-membre, e musai să operezi cu un vocabular precis. Iar jargonul european se învață. Școlile în care se predau studii europene asta fac: explică instituțiile și politicile. Ca parlamentar european, am lucrat cu asistente care aveau o asemenea pregătire, adică masterate și doctorate în studii europene sau drept internațional, nu cu membri de partid ignoranți răsplătiți cu un job ale cărui reguli le ignoră. Cuvintele fac lumea. Cea europeană se naște tot așa. Europa e formidabilă fiindcă limbile nu sînt o barieră, ci un patrimoniu comun.

a consemnat Matei MARTIN

Cristian Preda este profesor și decanul Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. A fost europarlamentar pînă în 2019. Cea mai recentă carte publicată: Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 pînă în zilele noastre, Editura Polirom, 2020.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.