Ea-i gol-goluţă ca-n budoar,

cu,-nmănuşată, mîna-i, doar,

cea dreaptă, căci într-însa are

un vrednic şoim de vînătoare;

iar în cea stîngă, un inel

ce pune-i-l în deget el,

cel făr’ de teamă, nici prihană,

căruia vinu-i este hrană

subtilă şi se preocupă

să-nchine-n cinstea ei o cupă, –

ce, lacom, umple-se-ntr-o goană

şi-aduce, iată, a bulboană...        

 

Cei ce-o deşartă se fac plodnici

cum, fericiţi, aceşti logodnici.

 

                                    [Ş. F.]