- argument -
 
Creditarea e unul dintre motoarele oricărei economii şi un pilon important al capitalismului. Cînd acest motor merge bine, şi economia merge bine. Pe de altă parte însă, ştim că îndatorarea prea mare, peste puterea de returnare a datoriilor, duce la faliment. Înglodarea în datorii poate fi înrobitoare, sursă de mari necazuri şi sărăcie. Recentul exemplu al Greciei a devenit subiect de reflecţie în întreaga lume, făcîndu-ne şi pe noi să ne întrebăm cum stă România din punctul de vedere al datoriei externe. Iar specialiştii ne dezvăluie nişte cifre îngrijorătoare, care arată că, deşi nu avem încă o datorie comparabilă cu a Greciei, ritmul nostru de îndatorare este mai rapid decît cel care a dus Grecia în gravul impas. Cu alte cuvinte, dacă vom continua aşa, am putea ajunge destul de repede în aceeaşi situaţie. 
 
O ţară cu economie puternică îşi permite să facă datorii mari, să obţină finanţarea unor procese economice, pentru că le poate returna în urma închiderii acelor cicluri economice. Datoriile, în acest caz, îi sînt chiar benefice. Necazul apare însă, aşa cum spuneam, cînd împrumuturile depăşesc posibilităţile de rambursare, cînd creditele sînt destinate în mod excesiv consumului sau cînd sînt deturnate de la scopurile lor prin diverse mecanisme ale corupţiei. 
 
Pe de altă parte, ideea de datorie externă mai trezeşte poate şi astăzi unora dintre noi amintiri neplăcute: e vorba de lipsurile anilor ’80, care erau puse atunci pe seama datoriei externe. Cauzele acelei situaţii de-a dreptul dramatice, prin care a trecut România, sînt analizate în paginile care urmează. 
 
Dar problema datoriile statelor – datoriile suverane, cum le spunem azi – a existat sub o formă sau alta şi în trecutul mai îndepărtat. Voievozii făceau şi ei împrumuturi. Uneori, disputele în jurul unor astfel de datorii degenerau în conflicte armate. Boierii şi oamenii obişnuiţi apelau, la rîndu-le, la negustorii de bani sau se împrumutau între ei.
 
Întorcîndu-ne în prezent, ideea de credit pare astăzi răspîndită la nivel popular. Nu demult am trecut prin epoca de glorie a „creditului cu buletinul“. Ştim că la magazinele de cartier sau prin sate există obiceiul de a se cumpăra pe datorie. Se aude că în unele locuri, chiar şi sexul plătit se practică pe datorie. 
 
Educaţia financiară a populaţiei, gradul în care oamenii sînt familiarizaţi cu băncile şi cu procedurile lor, dar şi măsura în care oferta băncilor sau a altor instituţii financiare acoperă nevoile de creditare, sînt şi ele chestiuni abordate în acest Dosar. Nu în ultimul rînd, apare şi problema hazardului moral legat de datorii. Vom afla adică, din interiorul Dosarului, despre felul în care unii sînt obligaţi să-şi achite datoriile, în vreme ce alţii sînt scutiţi de plata lor. 
 
Ilustraţie realizată de Ion BARBU