- argument -

Tema dosarului, „Inima“, de la cord la corazon, a propus-o colega mea, Dana Călinescu. Mi s-a părut o temă... altfel, care pune problemele dintr-o perspectivă mai puţin obişnuită: nu vorbim, evident, strict despre problemele... cardiologice, şi nici (doar) despre iubire. Încercăm să vedem cum stau lucrurile dintr-un punct de vedere cumva metonimic: al unui element din organismul nostru, din fiinţa noastră, care are un rol esenţial în tot ce se întîmplă cu noi. Un organ care nu e doar organ, care, cel puţin în interpretări, îşi depăşeşte cu vîrf şi îndesat sfera strict... anatomică.

Desigur, începem prin a analiza lucrurile din perspectivă medicală. Dar şi aici, la... întrecere cu creierul, descoperim că inima cîştigă teren şi se vorbeşte chiar de o inteligenţă a ei.

Dacă mergem mai departe şi ajungem în sfera relaţiilor, interpretările şi analizele pot fi nesfîrşite. Ne putem întreba – şi în oarecare măsură şi răspunde – cît e inima implicată, azi, în relaţii? Şi, mai concret, în cele adolescentine sau în cuplurile mixte... globale? Şi empiric, dar şi sociologic vorbind, putem vedea cît de socotiţi sau de sentimentali şi impulsivi ne mai sînt semenii, în interacţiunile lor afective.

Desigur, nu putem rămîne doar la nivelul celor... pămîntene. Inima ne bate şi în raport cu divinitatea, îşi are locul ei bine consacrat şi meritat şi în textele religioase. Evident, aici ne putem întreba cît e inimă şi cît e suflet, ce înseamnă latineştii cor, cordis, animus şi anima...

În literatură şi film, inima e plină de reprezentări, unele grave, altele siropoase sau chiar hilare. Ne referim şi la ele, măcar printre rînduri. Nu uităm de cîteva poveşti cu sau fără inimă care ne-au marcat copilăria, precum „Crăiasa zăpezii“. Şi nici de textele nostim-tînguietoare ale poeţilor Văcăreşti.

„Tainele inimei“ sînt inepuizabile. Noi ne străduim să descoperim măcar cîteva dintre ele. (Iaromira Popovici)

Ilustraţie de Ion BARBU