De fiecare dată cînd sînt întrebată unde lucrez, sau mai degrabă care este profesia mea, reacţiile la auzul titulaturii PR de editură sînt dintre cele mai diverse. De la surpriza că o editură are un departament de Relaţii Publice – ca în orice companie, şi într-o editură este nevoie de un departament care asigură interfaţa între editură şi public –, pînă la uimirea uşor umbrită de invidie, pentru privilegiul de a petrece orele de program în compania cărţilor, de a fi printre primii care răsfoiesc paginile unei cărţi mult aşteptate. Dar mai ales de a fi în preajma autorilor preferaţi şi de a fi parte din organizarea evenimentelor editurii.
Simt de fiecare dată nevoia de a explica că, deşi din exterior poate părea cea mai plăcută profesie, deloc complicată, lipsită de stres şi cu un oarecare aer boem, lucrurile stau cu totul altfel. Pentru ca o carte să-şi găsească cititorul, pentru ca fiecare autor să-şi cunoască publicul, pentru ca fiecare eveniment din lumea cărţilor să aibă ecou, este nevoie de multă muncă, seriozitate şi pasiunea unei întregi echipe de PR.
Sper ca primele două condiţii să nu fi speriat prea tare pe cei care visează ca într-o zi să lucreze într-o editură. Şi aici nu mă refer doar la cei care urmează sau au absolvit deja cursurile unei facultăţi de profil sau ale uneia cu profil umanist. Şi că următoarele cinci motive pentru care am ales această profesie se regăsesc pe lista multora dintre ei.
Pentru că iubesc cărţile. Cartea este cel mai important motiv pentru care sînt în branşă. După cum bine se ştie, iubirea nu poate fi explicată sau măsurată. Prin urmare, iubesc cartea sub orice formă: tipărită, ebook sau audiobook, este „produsul“ pentru prezentul şi viitorul căruia PR-ii din domeniul editorial creează, îşi fac griji. Căutăm mereu forme de a o face cunoscută şi iubită mai departe.
Pentru că îmi place să lucrez în echipă. O echipă eterogenă: atît de diferiţi şi de multe ori contradictorii, încît se pare că aceasta este reţeta celor mai bune proiecte. Formăm o mică agenţie de PR într-o mare uzină numită editură.
Pentru entuziasmul pe care mi-l dă fiecare carte nouă. Şi aici mă refer inclusiv la cărţile intrate pe nedrept într-un con de umbră. De dragul cărora, nu de puţine ori pornim într-un adevărat turnir, pentru a le face descoperite de cititori.
Pentru că doresc să fiu la curent cu tot ce este nou în domeniu şi nu numai. Cărţi de specialitate, cursuri, călătorii şi, nu în ultimul rînd, multe alte cărţi. De altfel, este cunoscut faptul că mai toţi colegii mei au două liste de lectură: obligatorii, de serviciu, şi de vacanţă – acea stivă de pe birou sau de la capul patului care creşte cu fiecare tîrg de carte sau incursiune într-o librărie.
Pentru că ne place să organizăm fiecare eveniment pînă în cel mai mic detaliu. Convingerea că totul pare uşor din exterior se datorează faptului că nimic nu ne scapă. Sau aproape nimic. Şi atunci cînd se întîmplă, învăţăm din greşeli.
P.S. Mi-ar plăcea să cred că, după publicarea acestor rînduri, o avalanşă de cereri de internship, pe timp de vară, s-ar aduna în căsuţa noastră de e-mail şi că titulatura de PR de editură, odată pronunţată, va stîrni în continuare aceeaşi uimire uşor umbrită de invidie, pentru privilegiul de a fi în compania cărţilor şi a autorilor.
Alice Ene este PR la Editura Humanitas.
Foto: R. Sandovici
