De gura lumii

Diana Elena NEAGA
Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
De gura lumii jpeg

Ca în balada „Mioriţa”, ne naştem, ne căsătorim şi murim. Căci vrem, nu vrem, aşa face toată lumea, acesta este ciclul vieţii, aşa ne-a fost dat, şi aia e. Dar stai puţin, dacă naşterea şi mortea sînt aspecte care ţin mai puţin de alegerile şi de judecata noastră critică, cum rămîne cu căsătoria?

Rămîne cum am stabilit – adică vrei, nu vrei, vei fi mireasă, căci, dacă nu apuci în timpul vieţii, au grijă ai tăi să îţi facă nunta la pachet cu ritualul înmormîntării, altfel pare că nu vei fi primită în împărăţia cerurilor (sau… mă rog, nu contează, aşa face toată lumea).

Dar de unde întrebările astea? Ce, există pe lumea asta vreo fată care nu vrea să fie mireasă? Prinţesă, sirenă, mîndră crăiasă, cu rochie albă imaculată, cu voal pe faţă şi porumbei albi în jur, cu pletele buclate şi pantofi de regină cu toc şi paiete, cu diademă de cristal şi mănuşi dantelate? Există vreo fată care să nu îşi dorească să păşească smerită în altar, condusă graţios de cel care îi va fi cap şi căruia va trebui să îi dea ascultare şi să îi fie supusă? Există fete care să nu-şi dorească să-şi strige iubirea în faţa primarului şi a zecilor de nuntaşi adunaţi în jurul paharelor de şampanie, care să nu viseze la verighetă (uneori chiar şi ca să scape de dietă) şi la certificatul de căsătorie care le transformă peste noapte în doamne şi femei serioase?

Se pare că mai există, însă avem noi grijă să le punem la punct prin mici şantaje emoţionale şi presiuni în familie, că doar nu o stăm să rîdă lumea de noi că e femeie uşoară – doarme cu iubitul în pat fără să fie căsătorită, a făcut copil din flori că nu e luată legal cu ăla. Că ea e fată, şi ce prestigiu mai are în comunitate? La el mai merge, e bărbat, îşi scutură pălăria şi pleacă. Dar ea? Musai să aranjăm de o nuntă.

El şi ea devin astfel presonaje principale într-o piesă în care regizorul e gura lumii, unul extrem de exigent şi de atent la detalii şi al cărui scenariu îl prezint pe scurt mai jos.

Naşii: musai persoane cu prestigiu ca sa vă facă fală la nuntă.

Restaurantul – cel mai select, cel mai luxos, cel mai mare şi, mai ales, unde au făcut nunţi cei mai cei din sat/oraş.

Formaţia – oamenii să se simtă bine! Lasă că ce vă place vouă ascultaţi şi acasă! Cum? Ce nuntă e aia fără muzică populară?

Invitaţii şi sfînta listă: Ionescu – 2, Georgescu – să vină 4, că am fost de două ori la ei; Longescu – nu are obligaţii, dar are copii, mergem şi noi… Căci dacă te gîndeai cumva să nu faci nuntă, nu e păcat de banii investiţi de părinţii tăi în atîtea nunţi la care au fost cu gîndul că îi vor recupera la momentul potrivit?

# Invitaţii lui – e băiat şi deci cei mai mulţi invitaţi ar trebui să vină din partea lui. Aşa se măsoară puterea şi prestigiul familiei. Numai 20 de familii? Dar ai lui ce-au păzit de nu s-au dus la nunţi, nu ştiau că au băiat? Să se facă de rîs copilul în faţa socrilor mici?

# Invitaţii ei – e fată, aia e. Are şi un frate, cu atît mai rău pentru ea, căci, dacă acesta s-a căsătorit deja, cea mai mare parte din rude şi prieteni şi-au achitat obligaţiile mergînd la el la nuntă, iar dacă nu, nu vor veni oricum la ea, căci aşteaptă nunta băiatului. El poartă onoarea familiei, fetele sînt păsări călătoare.

Obiceiuri: flori, brad, turtă, gătit, cîntece de jale, de obicei cu mireasa în rolul principal care execută tenace indicaţiile lăutarilor. Întrebi nedumerită, dar ce semnificaţie au, de ce se face asta? Răspunsul îţi vine sec şi scurt: pentru că aşa trebuie, pentru că aşa face toată lumea.

Sosesc invitaţii: zîmbeşte frumos şi mai ales fă-te că îi cunoşti şi că eşti fericită (chiar dacă te dor îngrozitor picioarele şi nu ai mîncat nimic toată ziua).

Dansul mirilor: spectaculos, cît mai spectaculos vor invitaţii şi musai pe o melodie de amor infinit şi imaculat. Şi să nu uităm, obligatoriu cu lecţii de dans înainte.

Desfăşurarea acţiunii: nunta depinde 80% de mireasă, dacă ea e veselă, dansează, bagă în seamă pe toată lumea, totul va fi bine. Aruncă repede pantofii cu toc, ia nişe balerini împrumutaţi de la cine ştie cine şi joacă, joacă pînă nu mai poţi respira (bine că te ajută rochia – lungă obligatoriu –şi că nu se vede că, de fapt, habar nu ai cum să dai din picioare).

Furatul miresei: dacă nu te laşi furată, eşti fiţoasă, aşa că fă bine şi dispari de la nuntă măcar vreo jumătate de oră, ca să avem ocazia să îl punem pe ginerică să se scălămbăie puţin şi, mai ales, să îţi facă o declaraţie siropoasă de dragoste.

Tortul: ne mîzgălim pe faţă şi ne lingem reciporc frişca de pe nas, ca simbol al iubirii noastre eterne.

Aruncatul buchetului: ai grijă să arunci către X-uleasca, are 30 de ani şi e nemăritată. Poate, poate…

The end: să numărăm banii, să refacem lista, să plătim lăutarii şi restaurantul. Dar sînt obosită! Nu se poate, vezi că în două ore ne vin invitaţii la ciorba de potroace – aşa face toată lumea.

„Cea mai importantă zi din viaţa ta” nu e deloc a ta. E o zi în care eşti analizată din cap pînă în picioare şi se comentează acerb geana uşor deslipită şi pata de ruj de pe obraz rezultată în urma pupatului focos al unei rude pe care tu crezi că o vezi pentru prima dată în viaţă, dar care te-a crescut cînd erai mică, în care dimensiunea măslinei din farfurie devine subiect monden şi dansul mirilor motiv de analiză critică menită să aducă la lumină intensitatea iubirii voastre.

Şi atunci, de ce ai vrea să fii mireasă? Simplu. Pentru că aşa TREBUIE?!

Diana Elena Neaga este lector univ. dr. la Universitatea „Nicolae Titulescu“ şi activitstă feministă, membră a Societăţii de Analize Feministe AnA. 

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.