De mai bine de două săptămîni încerc să aflu care este părerea generală asupra ultimului examen din învăţămîntul preuniversitar. Constat cu stupoare că mai nimeni nu este pe aceeaşi lungime de undă, cum e de observat din ancheta pe care-am pus-o cap la cap. Asta denotă că bacalaureatul este un subiect vag pentru cei mici, şi la fel de vag pînă şi pentru cei care mai au un pic şi or să dea nas în nas cu el. Bun, părerile pot fi împărţite, mai ales în ziua de azi, cînd cei ce dirijează sistemul nostru de învăţămînt încă nu s-au hotărît ce semnificaţie are bacalaureatul. Dar ştiu că o schimbare urmează să se facă în curînd. Cei din generaţia mea, generaţia 2014, nu ştiu încă ce formă va avea acest examen – ceea ce nu este în regulă. În schimb, diriginta mea, o persoană informată, care-şi are propriul sindicat, ne-a pus la curent la finalul clasei a X-a în legătură cu schimbarea care va să aibă loc; iar în penultima zi de şcoală am primit un formular de la Ministerul Educaţiei, în care eram întrebaţi dacă preferăm clasicele probe orale – două la număr – şi cele scrise – în număr de trei, dintre care una este la alegerea fiecărui elev, ori un examen dintr-o repriză, în care să avem întrebări din toate materiile – inclusiv din cele care nu se mai studiază, în ultimii doi ani de liceu, la profilurile umaniste.

Revenind la chestionar: întrebarea era aşa prost formulată încît deveneai confuz şi tot ce voiai să le spui era să nu mai schimbe nimic. Oricum, probabil nu vor lua în calcul acele chestionare, de-aia s-a şi neglijat distribuirea lor. Mai mult ca sigur este doar o scuză pentru a anunţa după aceea în mass-media că au adus la cunoştinţă posibila schimbare şi că au şi primit aprobarea „populaţiei“. Acest nou tip de bacalaureat aduce a SAT-urile (Scholastic Aptitude Test) care se ţin la americani. Acest examen este format din trei probe, în schimb: Reading, Writing şi Mathematics – ceea ce la noi s-ar da dintr-un singur foc. Dintr-un punct de vedere, acest tip de treaptă este bun, deoarece îl pregăteşte pe elev pentru orice tip de domeniu, dîndu-i mai multe variante de ocupaţii, dar în ceea ce priveşte gradul de dificultate, acesta este scăzut, mediocru. În schimb, în State, pentru a dovedi că eşti avansat, există în continuare admiteri şi şcoli de vară, precum şi internship-uri.

Pentru cei care îşi doresc să treacă în învăţămîntul superior fără să-şi facă griji de pile, şpăgi, camere de filmat şi alte treburi necurate, am o soluţie insuficient de satisfăcătoare: apucaţi-vă de învăţat baza din timp şi staţi pe turbo într-a XII-a. Dacă, spre exemplu, vreţi o notă de top la limba şi literatura română, ţineţi minte dintr-a VIII-a sau dintr-a IX-a ce-i aia comedia, iar înainte de bac recitiţi O scrisoare pierdută şi O noapte furtunoasă şi asiguraţi-vă că puteţi puncta ceea ce a încercat profa de română să explice la oră. Cu toate că eu sînt un fan al descifratului la faţa locului, nici măcar la olimpiada de română nu îţi acceptă ideile de geniu parţial neînţeles şi interpretările unice; textele trebuie să fie aproximativ pe acelaşi tipar.

Aşadar, după ce îţi iei diploma de bacalaureat, nu te poţi considera matur în adevăratul sens al cuvîntului. Să te vezi cu certificatul în mînă şi admis la o facultate nu îţi defineşte decît locul în societate, dar te coci prin acumularea experienţelor personale. Din nefericire, meseria n-o poţi învăţa în şcoală, ci prin aplicaţii practice. Şi iată că ne aflăm în epoca voluntariatelor – pînă şi în ţara noastră au devenit la modă; sau poate mă învîrt eu în mediul propice –, iar acest lucru ajută enorm la migraţia creierelor. De altfel, acum aproximativ zece ani, începuse mania cu Centrele de Excelenţă (în română, matematică, chimie ş.a.m.d.). O parte sigur s-a desfiinţat, unele centre s-au transformat chiar în clase de olimpici, dar eu îmi permit să spun cu mîna pe inimă că unul din cele mai incitante asemenea locuri este încă activ. Centrul de Excelenţă în filozofie (C.E.X.) al lui Gabriel Săndoiu se ţine acum la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, unde mi-am petrecut toată clasa a X-a, chit că în ultimele trei luni mergeam nemaifiind înscrisă, pentru că picasem un examen. Întîmplare care a avut loc doar pentru că eram ocupată să cunosc mulţi oameni minunaţi şi să lucrez pentru olimpiada de engleză. Dar şi anul acesta tot acolo mă găsiţi, eu sînt pregătită să dau iar toate examenele şi să pot vorbi liber despre epistemologie, să înţeleg glumele cu Kant şi să stăpînesc un limbaj logic, să mă pot exprima corect.

Ileana Zirra este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Biligv „George Coşbuc“ din Bucureşti şi unul dintre coordonatorii suplimentului pentru copii Dilematix, unde a început să scrie de la vîrsta de 12 ani.

Foto: L. Muntean