Discursul politic al contrastelor

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Discursul politic al contrastelor jpeg

Să fim sinceri: arta se află într-o continuă reciclare. De curente şi direcţii. Nu e neapărat o reciclare sănătoasă ori benefică, dar e una fără scăpare. Dacă ieşim din acest cerc metaforic, intrăm în carnea materiei: în istoria artei, apelul artistului la gunoi vine dintr-o declaraţie politică şi socială. Că mai tîrziu acest „gunoi“ a ajuns şi el să fie suprasolicitat, asta e subiectul unui alt articol.

Politic şi social, realismul şi-a aţintit privirea către oamenii mărunţi, către periferie şi muncile celor nefericiţi. Amintiţi-vă celebrele Culegătoare de spice ale lui Millet (1857), somptuos aşezate astăzi la Musée d’Orsay. Aplecate din greu, captate în acțiune, ele strîng spicele rămase pe cîmp după recoltă. Mult mai tîrziu, în 2000, regizoarea Agnès Varda gîndește un film intitulat Les glaneurs et la -glaneuse, în care, pornind de la acest tablou, creează harta culegătorilor contemporani, într-o societate a gesturilor iresponsabile, a resturilor în cantităţi uriaşe pe care le „uităm“ în urma noastră. Între nevoie şi obişnuinţă – spune Varda –, gestul culegătorilor este unul eco-responsabil.

La începutul secolului XX, avangardele istorice mizează pe cotidian şi pe viaţa reală, în numele unei schimbări radicale în artă, antiburgheze, odată cu ororile Marelui Război. La sfîrşitul războiului, artistul Kurt Schwitters începe să realizeze colaje şi asamblaje compuse din ceea ce se află în jurul său. Cum Germania se afla economic în ruină – declară el mai tîrziu –, a luat „tot ce îi cădea în mînă“; „poţi striga şi cu gunoaie. (…) Totul trebuia construit din propriile ruine“. Diferitele materiale de rebut folosite funcţionau precum tuşe de culoare, iar clasica pînză devenea o instalație complexă, în relief, cu obiecte bătute în cuie. Duchamp, cu Fîntîna lui-pisoar (1917) pe post de obiect de artă, șochează printr-un altfel de bătut în cuie: mută privirea către obiectul cotidian cel mai banal și improbabil-artistic, pe care îl numește, prin puterea sa, artă. Operează așa-numita „transfigurare a locului comun“, care îi va preocupa intens pe artiști mai tîrziu: Andy Warhol își va construi viața în jurul unei societăți de consum în expansiune, iar neoavangardele vor miza, printre altele, pe ceea ce John Cage, cunoscut pentru democratizarea tuturor sunetelor, fie ele tonuri muzicale sau zgomote ale străzii, și pentru pledarea pentru o existență în care centrul se află în fiecare obiect, numea aptitudini estetice deschise mereu.

d ghiu jpg jpeg

Arman creează, în 1959, Large Bourgeois Trash, estetizează gunoiul burghezimii, probabil mai generos vizual comparativ cu cel al săracilor; Daniel Spoerri construiește celebrele sale tablouri-capcană, în care resturile unui ospăț devin obiect de artă; în 1972, Joseph -Beuys mătură metaforic Karl-Marx-Platz după o manifestație de 1 Mai și așază tot acest gunoi într-o vitrină de muzeu. Dieter -Roth își documentează pînă la moarte viața și păstrează insignifiantul, șervețelul, biletul de autobuz. Teodor Graur vizitează constant tîrguri de vechituri: obiecte diferite ajung în atelierul său, bine clasificate şi arhivate, pentru integrări viitoare în lucrări de artă. Sándor Bartha dă o nouă viaţă obiectelor mărunte şi le acordă, în asamblajele sale, o stare poetică. Într-un anumit sens, toți produc forme de reciclare și arta devine o formă democratică.

Pe fundalul vizitei Papei Francisc în România, îmi îndrept în final privirea către forme extreme din arta contemporană, în care gunoiul devine comentariu social acid despre starea lumii, în care discursul se situează dincolo de estetizare. În 2017, Dan Perjovschi lucrează în mijlocul comunității de romi care trăiește lîngă groapa de gunoi a orașului Cluj. La Pata Rît, Perjovschi desenează alături de copii, ironic, locuirea ideală, casa visurilor lor. La finalul proiectului, editează o Carte de colorat cu și pentru copiii din Pata Rît. Banii rezultați din vînzarea cărții sînt direcționați către aceste ființe defavorizate. La extrema cealaltă, în 2016, la Zürich, artistul -Mike Bouchet redă orașului lumea lui subterană, șocîndu-l vizual, olfactiv, conceptual. În patria aerului curat și a luxului, artistul expune în cadrul Bienalei Manifesta 11 o sculptură de 80 de tone creată din deșeuri umane, o lucrare colectivă la care, în data de 24 martie 2016, a contribuit întreaga populație a orașului, prin simpla folosire a toaletei.

Începînd cu anul 2007, Daniel Knorr creează „cărți de artist“ unicat: între filele lor albe găsești, din cînd în cînd, un gunoi presat de pe străzile unui anumit oraș, parcurs de artist la pas. Fiecare volum are coperte albe, e parte dintr-o serie limitată. Este metafora perfectă, discursul contrastelor: citești asfaltul, pubela în cartea ta într-un singur exemplar, într-o eră în care punem atît de mult preț pe soluții personalizate și atît de puțin pe gesturi ecologice, de parcă planeta ar avea un viitor ilimitat, croit pe nevoile fiecăruia dintre noi. 

Daria Ghiu este critic de artă.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Andreea Balan, foto Instagram jpg
Unde se duc banii Andreei Bălan. Cântăreața a dezvăluit pe ce își cheltuie o parte din veniturile obținute: „Haideți să vă arăt!”
Andreea Bălan (41 de ani) se poate lăuda cu o carieră de peste 30 de ani, timp în care a muncit din greu și și-a câștigat dreptul de a-și permite orice își dorește. Cântăreața a dezvăluit recent pe ce cheltuie o parte din banii câștigați din concerte, apariții TV și diverse proiecte.
image png
Naşterea unui nou sistem stelar la 1.300 de ani lumină de Soare, observată pentru prima dată de astronomi
Astronomii au observat primele etape ale formării planetelor în jurul unei stele, un proces similar cu cel prin care s-a format Sistemul Solar, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Nature.
Amelie de Montchalin captura video jpg
Franța a obținut reducerea contribuției sale la bugetul UE cu 1,6 miliarde de euro
Franța a reușit să obțină o reducere semnificativă a contribuției sale la bugetul Uniunii Europene pentru anul viitor, economisind 1,6 miliarde de euro.
image png
Incendiu uriaș pe amplasamentul Festivalului Tomorrowland. Toată scena principală a fost cuprinsă de flăcări
Un incendiu a izbucnit pe locul unde urmează să se desfășoare festivalul Tomorrowland între 18 și 20 iulie.
banner eugen cristea png
Eugen Cristea, nemulțumit de pensie după o carieră de 50 de ani în teatru: „Nu pot să zic infimă, că mă bate Dumnezeu, dar este mică...”
Actorul Eugen Cristea, recent ieșit la pensie după o carieră de peste 50 de ani pe scenă, și-a exprimat public nemulțumirea față de suma pe care o primește lunar.
Oana Țoiu FOTO Profimedia
Oana Ţoiu, ministrul Afacerilor Externe: „România trebuie să ajungă în programul Visa Waiver”
România a fost scoasă din programul Visa Waiver „într-un moment în care administraţia Trump a ales un mesaj mai ferm faţă de cetăţenii din afara SUA, în general”, a declarat, miercuri seară, la Observator, Oana Ţoiu, ministrul Afacerilor Externe.
13193230 jpg
Zelenski, despre efectul neașteptat al prezenței trimisului special al lui Trump la Kiev: „Se fac deja glume pe seama acestui fapt”
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat într-un interviu pentru presa americană că Rusia s-a abținut de la bombardarea Kievului de la sosirea trimisului special al lui Trump, Keith Kellogg, interpretând acest tipar drept un fenomen grăitor.
horatiu potra jpg
Arest la domiciliu prelungit cu 30 de zile pentru trei dintre mercenarii lui Horațiu Potra. Liderul grupării este în continuare căutat de autorități
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, miercuri, prelungirea cu 30 de zile a mandatelor de arestare preventivă pe numele a trei mercenari din gruparea lui Horaţiu Potra.
metrou, foto shutterstock jpg
De ce călătoriile cu trenul și metroul par mai lungi decât sunt în realitate. Fenomenul a fost studiat la New York
Ai avut vreodată senzația că timpul trece mai greu într-un vagon de tren? Nu ești singura persoană! De aceea, o echipă de cercetători a studiat fenomenul și a aflat de ce au oamenii această impresie.