Dumneavoastră, vinule...

Publicat în Dilema Veche nr. 711 din 5-11 octombrie 2017
Dumneavoastră, vinule    jpeg

Un mare băutor de vin, actorul Ștefan Iordache pomenea de cîte ori avea ocazia un personaj dintr-un roman al altui mare băutor de vin, scriitorul Fănuș Neagu, care spunea: „Am băut un vin atît de bun, încît îmi venea să-i spun dumneavoastră…“ Avem mereu de învățat de la marii profesioniști!

Altfel, știm și noi, băutorii ocazionali, că vinul se vorbește. Dacă avem un comesean sau doi, vinul dezleagă limba și începe taclaua. Dacă ești singur, vinul dezleagă sufletul și vorbești chiar cu el. În fond, vinul se simte. Sigur, se bea, se (de)gustă, se miroase, se privește – dar asta înseamnă că se simte. Neuroștiințele au dovedit deja că lumea arată diferit pentru viețuitoarele de pe Pămînt în funcție de propria hartă a simțurilor. De pildă, pentru un liliac, care are un foarte dezvoltat simț acustic, dar un văz atrofiat, lumea este cu totul altfel decît pentru un cameleon, care are un văz de o acuitate excelentă, dar un auz extrem de precar. Lumea este, poate, exact atîta cît putem noi cuprinde cu puterile noastre peceptive. Dacă e așa, atunci onest ar fi să-i mulțumim lui Dumnezeu (sau, în fine, Naturii, cum zic progresiștii zilelor noastre) pentru că ne-a dat capacitatea senzorială de a simți ceva atît de complex și de nuanțat precum vinul. De aceea, cred că a respecta vinul este aproape o datorie, similară cu respectul de sine.

Vorbirea despre vin, în general, este de două feluri. Poate fi una expert-metaforică, în care bogăția vocabularului susține imaginația și analiza vinului devine, astfel, un lung și inteligent exercițiu de stil. În acest caz, vinul este văzut ca un produs autonom, iar accentul cade pe ceea ce poate face omul din vin. Sau poate fi o vorbire „șmecheră“, șugubăț-înțeleaptă, mai epică și mai picantă, în care predomină legătura dintre om și vin, cu accent pe ceea ce poate face vinul din om. Cert este că vinul poate scoate din om tot omenescul, de la sublim la abject, dar omul mai are încă multe de descoperit în vin.

Am strîns în acest Dosar mai multe texte despre vin, urmare a inițiativei unuia dintre cei mai rafinați producători de vin din România, Avincis. Știu de ani mulți că vinul este, pentru Avincis, mai mult decît viticultură și vinificație – e direct cultură. Sper ca acest Dosar să ilustreze convingător teza pe care vrea să o afirme: doar gîndul bun face vinul bun. Altfel, sînt convins că prima frază cu care filozoful american Kent ­Bach începe eseul său despre vin, intitulat „Să discutăm despre vin?“, se aplică tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui Dosar: „Prefer să beau vinul, decît să scriu despre el“…

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.