ACTA porneşte de la o problemă reală şi serioasă: pirateria pe Internet. Rezolvă această problemă? Sau măcar stabileşte nişte premise pentru rezolvarea ei?

ACTA e mai mult decît combaterea pirateriei pe Internet. Acordul îşi propune să combată contrafacerile în general, stabilind un cadru şi cerînd statelor participante la el să adopte legislaţie internă care să protejeze dreptul de proprietate intelectuală prin adoptarea de sancţiuni civile şi penale împotriva contrafacerilor. În sine, problema contrafacerilor în lume e foarte serioasă, iar eu sînt de părere că dreptul de proprietate intelectuală trebuie protejat. Problema cu acest acord este că el se încheie între ţări care au deja legislaţie în acest domeniu şi în care nivelul contrafacerilor este mic, comparativ cu ceea ce există în alte părţi ale lumii. Ţările unde contrafacerea se practică pe scară largă – China, Rusia, Brazilia şi altele – nu sînt parte la acest acord, refuzîndu-l categoric. În mod firesc, întrebarea care se pune e de ce mai avem nevoie de un nou acord între state care apără deja proprietatea intelectuală? Se urmăreşte ceva în plus? Există o agendă ascunsă? Felul în care s-au desfăşurat negocierile, din 2007 încoace, justifică reticenţa enormă faţă de acest acord.

Cum vă explicaţi reacţiile ample anti-ACTA? E vorba doar de atitudinea spontană a tinerilor „crescuţi cu Internetul liber“ sau de o conştientizare a problemelor generate de ACTA?

Din 2007 pînă azi, cei care au reacţionat, în cîteva seminarii şi dezbateri specializate, pe baza unor informaţii „pe surse“ privind conţinutul acordului aflat în negociere, au fost profesori de drept, asociaţii ale providerilor de Internet, organizaţii internaţionale îngrijorate de consecinţele acordului asupra medicamentelor generice. ACTA a suferit schimbări importante în urma acestor dezbateri, care nu au fost nici organizate de statele care negociau, nici nu au fost publice, dar i-au influenţat totuşi pe negociatori.

Cu siguranţă ceea ce este foarte vizibil acum sînt reacţiile a sute de mii de tineri care, deşi nu ştiu foarte bine despre ce e vorba în acord, au devenit extrem de nervoşi la ideea că Internetul ar putea fi cenzurat. Şi au tot dreptul să reacţioneze aşa cîtă vreme un grup de state, dintre cele mai democratice ale lumii, şi-au permis vreme de cinci ani să negocieze în secret acest acord, în dispreţul total al informării publicului, deşi e vorba de afectarea unor drepturi fundamentale. Întrebarea legitimă este: ar deveni autocenzura providerilor de Internet o realitate în urma intrării în vigoare a acestui tratat? Nu am nici un dubiu că aşa ar fi. Poate nu în toate ţările la fel, dar sigur vor exista provideri care fie se vor autocenzura, fie îşi vor urmări utilizatorii. Mie asta mi se pare inadmisibil, mai ales în UE, unde avem suficientă legislaţie, făcută cu grijă, şi nu sub presiunea altor state.

Dumneavoastră aţi fost printre iniţiatorii unei rezoluţii a Parlamentului European în legătură cu ACTA în 2010 şi nu v-aţi schimbat punctul de vedere. Ce vă deranjează cel mai mult: prevederile în sine ale acordului sau felul „discret“, netransparent în care s-a negociat?

Mai multe lucruri mă deranjează la ACTA. Pe de o parte, felul secret în care a fost negociat chiar în dispreţul cetăţenilor presupuşi a respecta acest acord. Pe de altă parte, sînt îngrijorată de eventualele consecinţe. Autocenzura pe Internet ar fi doar un aspect. În egală măsură mă preocupă analizele celor de la Oxfam şi Médecins Sans Frontières care atrag atenţia asupra faptului că în urma acestui acord medicamentele generice, mult mai ieftine, nu vor mai putea fi produse, ceea ce ar însemna că vreo două miliarde de oameni nu vor mai avea acces la medicamente din cauza preţurilor prohibitive. Şi mă deranjează foarte mult şi faptul că prin acest acord tot cetăţenii europeni vor avea parte de obligaţii în plus. Nu în ultimul rînd, sînt revoltată de comportamentul guvernelor statelor membre ale UE. Cele mai multe dintre ele, după protestele populare, s-au trezit că habar n-au avut ce au semnat şi acum nu ştiu cum să dea înapoi. Chiar dacă negocierile au fost purtate de Comisia Europeană, este inadmisibil ca un guvern să nu ştie ce semnează, la ce se angajează, la ce îşi obligă cetăţenii.

Ce şanse are ACTA să meargă mai departe în forma actuală?

ACTA va fi supus votului Parlamentului European care nu poate decît să-l aprobe sau să-l respingă. Nu se poate face nici o modificare în textul acordului. În acest moment, în Parlamentul European există un curent foarte puternic pentru respingerea ACTA. Votul ar putea avea loc în iunie sau chiar mai tîrziu. Dacă va fi respins, ceea ce sper, el nu va intra în vigoare şi un nou acord va putea fi negociat mai tîrziu. 

Renate WEBER este parlamentar european.

a consemnat Mircea VASILESCU

Punerea pe gînduri, la RFI România, 1 martie 2012