"Sîntem o ţară mediocră", a spus preşedintele Traian Băsescu în 2006 şi a stîrnit indignarea multora. Dar, după un an în Uniunea Europeană, afirmaţia sa merită reluată. Căci aşa se prezintă România după un an de apartenenţă la "clubul" pe care l-am visat cu toţii de-a lungul tranziţiei. Au fost "bifate", în 2007, şi lucruri bune, şi lucruri rele (aşa cum rezultă din articolele publicate în paginile următoare). Dar nu numai despre chestiunile concrete este vorba, ci şi despre starea de spirit, despre dezbaterile publice, despre temele considerate prioritare în agenda publică, despre calitatea actului de guvernare. Or, la aceste capitole, constatăm că sîntem în continuare cufundaţi în veşnicele scandaluri dîmboviţene, că acordăm o atenţie excesivă contrelor între palate, că interesul cetăţenilor pentru politică scade - pe scurt, că nu părem să fi asumat "valorile europene" despre care ne place să vorbim. E adevărat, nici nu se putea ca, într-un an, să devenim o ţară modernizată şi să căpătăm un spirit civic ca în Danemarca sau Suedia. Dar problema este că nici nu ne interesează prea mult să pornim cu adevărat în direcţia cea bună. Aderarea la UE ne-a luat tuturor o piatră de pe inimă, aşa încît politicienii s-au apucat de unele zbenguieli pe care pînă în 2007 nu şi le permiteau (de teama Bruxelles-ului), iar noi, cetăţenii, ne-am relaxat şi "ne vedem de ale noastre". Ocupaţi cu creşterea economică şi cu creditele de uz personal, riscăm să nu ne mai dăm seama cît de "ale noastre" sînt guvernarea de proastă calitate, somnolenţa civică, administraţia bleagă, justiţia obosită şi coruptă. Totul e să nu ne dăm seama prea tîrziu. Sau e deja tîrziu?... (M. V.)N. red.: Materialele apărute în acest grupaj tematic ne-au fost puse la dispoziţie de Freedom House România, care a realizat o sinteză despre primul an de apartenenţă a României la Uniunea Europeană, în urma unui proiect finanţat de Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Alte informaţii şi opinii puteţi găsi pe http://fh.eurolobby.ro/ freedom/index.ph.