„Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?“ – asta au fost întrebați, de către profesoara lor, Ana Stanciu, și copiii din clasa a III-a, de la Școala Gimnazială nr. 113, din București. Viitoarele lor profesii sînt diverse și adaptate vremurilor în care trăim, de la meserii clasice, precum medic sau avocat, la unele îndrăznețe, cum ar fi cea de astronom, sau creative – de pildă, arhitect de jucării. (A. P.)
● Radu RUIU
Uneori, mă gîndesc la viitorul meu și la meseria pe care o voi avea. Eu aș fi fericit dacă aș deveni fotbalist, pentru că îmi place sportul foarte mult. Cred că este un noroc să ai un loc de muncă la care sarcina ta este să te joci. În plus, fotbaliștii trebuie să călătorească foarte mult și au ocazia să viziteze o mulțime de locuri interesante.
Totuși, orice sportiv trebuie să știe și o altă meserie pentru situația în care nu mai poate practica sportul. Eu învăț pentru a deveni inginer. Mi se pare grozav să creez și să repar lucruri și să înțeleg cum funcționează totul.
Aștept cu nerăbdare să fiu mare și să am o meserie!
● Constantin GEAMĂNU
Meseria mea preferată este de a fi cîntăreţ şi vreau să devin unul, dar nu ştiu dacă am voce. Uneori, mă văd pe scenă cîntînd şi lumea care aplaudă. Îmi place meseria de a fi cîntăreţ pentru că îmi place să cînt. Sper să devin un cîntăreţ cunoscut!
● Cosmin ROIU
Întotdeauna m-am gîndit ce să mă fac când voi fi mare. Hmm… Oare doctor? Nu. Oare cascador? Nu… nu, poate-mi rup mîna. Aa, ştiu: İT-ist. De ce? Motivul este că îmi place să lenevesc şi că acest job mi se potriveşte mănuşă.
● Diana MUNTEANU
Eu cînd voi fi mare aș vrea să mă fac avocat deoarece îmi place să ajut oamenii și țin cu dreptatea. Pe lîngă această meserie, mai vreau să fiu și cîntăreață, pentru că îmi place să cînt și să compun cîntece, toți apropiații îmi spun că am ureche muzicală. Abia aștept să cresc mare!
● Luca PETRE
Cînd voi fi mare, aş vrea să mă fac arhitect de jucării. Am ales această meserie deoarece cred că voi fi foarte bun. În această meserie, trebuie să ai o imaginaţie bogată. Aş proiecta jucării pentru copii de ambele genuri.
Aş inventa jucării care nu au mai fost create pînă acum şi care să ajute imaginaţia altor copii aşa cum au făcut si jucăriile mele cu mine. Toate creaţiile mele vor fi fantastice şi nemaipomenite. Jucăriile inventate de mine vor fi bune şi pentru a învăţa lucruri noi, şi la distracţie şi creativitate. Ele vor dezvolta inteligenţa copiilor şi le va creşte concentrarea şi imaginaţia, ceea ce va însemna că vor avea un mare succes atît la copii, cît și la părinţi și profesori.
● Robert ARTENE
Meseria mea preferată este antrenor de baschet, pentru că este grozav să socializezi cu ceilalți și să fii prietenos cu cei din jur. Antrenor de baschet este o meserie pentru cei cărora le place să conducă o echipă. Baschetbalistul meu preferat este LeBron James, pentru că el este foarte bun la jocul acesta. Baschetul necesită foarte mult antrenament și multă alergare.
Echipa mea preferată este Artesania pentru că are jucători performanți și mă bucur că fac parte din ea. Cel mai mult la baschet contează comunicarea dintre coechipieri, dar mai mult căpitanul, deoarece el conduce toată echipa. La baschet îmi place cel mai mult cînd marchez coşuri și cînd dau pase ca să-i ajut pe ceilalți să marcheze.
● Antonia MOISE
Cînd voi fi mare, vreau să mă fac profesor. A fi profesor înseamnă o mare responsabilitate. A fi profesor înseamnă nu numai să le împarți copiilor cunoștințele tale. A fi profesor înseamnă și să te dedici elevilor și să le oferi respectul tău. Această meserie nu poate fi făcută de oricine și în orice mod, pentru că a fi profesor înseamnă să lucrezi cu foarte mulți copii. Iar eu îmi doresc să lucrez cu copiii.
● George HERĂȘTEANU
Eu visez ca atunci cînd voi fi mare să devin un important informatician. Am acest vis de mic, de atunci cînd am descoperit calculatorul și ce poți face cu ajutorul lui. Acum merg la Palatul Copiilor, la cursuri de informatică, ceea ce mă ajută pentru viitoarea mea meserie.
Îmi doresc să inventez un soft care să creeze monștri prietenoși care să ofere copiilor dulciuri.
● Laurențiu CRIȘAN
Cînd voi fi mare, îmi doresc să devin arhitect. Este meseria pe care eu mi-am ales-o încă de cînd eram mic. De atunci îmi plăcea să desenez case, clădiri înalte și chiar am făcut și proiectul unui mic orășel. Am făcut chiar și macheta lui. Voiam să locuiesc în căsuțele mici și colorate. Îi întrebam pe ai mei de ce nu încap în căsuțele de carton pe care tocmai le prinsesem cu niște aracet.
Aș vrea să am posibilitatea să renovez și clădirile vechi și să le redau frumusețea și strălucirea de odinioară. Mă întristează casele neîngrijite, lăsate în paragină, și care apoi se năruie pentru că sînt oameni cărora nu le pasă.
Am aflat că pentru a ajunge arhitect trebuie să învăț mult și să muncesc din greu, dar acest lucru nu mă face să renunț la visul meu. Îmi doresc să devin arhitect și voi reuși. Sînt sigur că veți mai auzi de mine!
● Ana Maria GHEORGHE
Spațiul mă sperie puţin, dar ştiu că e frumos în felul lui. Eu vreau să mă fac astronom. Mulţi oameni încurcă termenii „astronom” și „astronaut”. Ele sînt două cuvinte diferite. Astronomul stă pe pământ şi, cu ajutorul echipamentelor, descoperă stele, planete sau galaxii necunoscute, iar astronautul călătoreşte în spaţiu.
Eu cred că, devenind astronom, pot elucida misterele spaţiului. Descoperirea unei comori îngropate este o banalitate pe lîngă lansarea unui telescop într-o gaură neagră. Poate, într-o zi, chiar eu am să elucidez din misterele universului.
Ca să ajungi astronom, trebuie să fii un bun fizician. Un astronom trebuie să nu aibă frică de moarte, pentru că ar putea vedea primul apropierea distrugerii lumii. Va trebui să fiu curajoasă.
● Andrei DUDĂU
Totul a început, ca la orice copil, cînd eram mic de tot. Cam pe la 2 ani am vrut să mă fac gunoier. În fiecare dimineață, mă uitam de la geam cum venea mașina aceea mare, de gunoi, cu brațe ca un robot. Și eram fascinat cum aduna tomberoanele din spatele blocului. Asta pînă m-am apropiat de una și am văzut cum miroase.
După aceea am vrut să devin clopotar. Îmi plăcea cum sunau clopotele acelea mari de la biserica din cartier și mi se părea că ar fi distractiv să le trag eu. Dar postul era ocupat de o bătrînă care nu avea de gînd să se retragă prea curînd ca să îi iau eu locul.
M-am gîndit să mă fac și macaragiu. Aveam o macara de jucărie și mi se părea că nu există nimic mai distractiv. Cînd însă am văzut una adevărată, mi-am dat seama că era în mijlocul unui șantier zgomotos, plin de praf și periculos, cel puțin pentru un copil.
După ce am mers la școală și am învățat să citesc și să folosesc un computer, mi-am dorit să devin programator. Îmi plăcea să mă joc jocuri pe calculator, dar mă gîndeam că și mai grozav ar fi să pot face eu propriul joc, așa cum îmi imaginam eu. L-am rugat pe tatăl meu să îmi arate cum se programează un joc. Am primit și o carte cu lecții de programare pentru copii. În scurt timp, am creat primul meu joculeț. Nu era foarte complex, dar era făcut de mine!
pagină realizată de Ana STANCIU
