În urmă cu patru ani, într-o mică piaţă de duminică, la Perugia, am văzut cea mai "adevărată" colecţie de obiecte din comunismul rusesc, înşirată pe vreo zece tarabe: insigne, fotografii, binocluri, căciuli căzăceşti şi uniforme militare. La o privire mai atentă, îţi dădeai seama că obiectele bine lustruite, expuse pe tarabe, nu aveau mai mult de un an-doi de la data fabricaţiei. La puţin timp după, am văzut, împreună cu cîţiva prieteni italieni, Good bye Lenin!. Ei se amuzau copios şi-mi ziceau că dacă aşa a fost comunismul şi la noi înseamnă că ne distram de minune, eu făceam rîsu’-plînsu’ cu gîndul la sticlele de Pepsi şi Coca-Cola din care drămuiam uneori şi două-trei zile. Cred că atunci a fost momentul în care m-am gîndit ore în şir la cum ar arăta un muzeu al vieţii cotidiene din comunismul românesc şi, mai departe, cum ar putea fi vîndut el. Altfel zis, noi ce-ar trebui să lustruim şi să punem pe tarabă din comunismul nostru? Apăruseră de curînd pe piaţă ciocolatele Rom Tricolor, pe care le ronţăiam în copilărie. Şi reclamele care le promovau parodiind apucăturile "morale" ale sistemului. Idee pe care s-a mers - de data asta cu aluzii la cozile interminabile sau programul TV receptat cu purici - şi atunci cînd s-au făcut celebrele campanii pentru berea Bucegi. Mişcare inteligentă şi venită la timpul potrivit. Unele produse însă s-au descurcat şi singure, fără ajutorul "propagandei capitaliste" - siropul de căpşuni sau vişine la sticlă de un litru, o sticlă cu suprafaţă grunjoasă, puţin lăbărţată în partea de sus. Să punem lucrurile la punct: nu acestea au fost produsele-pionier rezultate în urma arheologiei prin comunismul nostru. În primii ani de după Revoluţie (mă întreb cînd o să devină şi Revoluţia din decembrie un brand?), la apariţia sticlei de vodcă Ceauşescu, ziarele au vuit şi au condamnat la unison firma care producea "mizeria" cu numele şi chipul dictatorului pe ea. Fusese o idee de marketing foarte bună, aplicată însă mult prea devreme. O altă idee bună, dar exploatată cacofonic şi, pînă la urmă, falimentar, de un ageamiu, a fost crearea Parcului RSR de la Podari, lîngă Craiova. Am vizitat parcul acum trei ani şi am găsit acolo o sală de obiecte kitsch care amestecă reprezentări din mai toate etapele importante ale istoriei românilor, unde busturile lui Mihai Viteazul şi Amza Pellea sau Toma Caragiu şi Vlad Ţepeş fac cupluri de neuitat, undeva în apropierea mini-mausoleului dedicat lui Ceauşescu. De mai mulţi ani, în cluburile bucureştene, unul din hiturile (absurd) proletare, "Macarale" - Trio Grigoriu, este nelipsit din playlistul petrecerilor de week-end. Cîţiva dintre amicii mei au început să descarce de pe net Cireşarii, Declaraţie de dragoste sau Pistruiatul. Există site-uri care depozitează alte şi alte năzdrăvănii care ne încîntau "înainte". Sergiu Nicolaescu şi-a lansat zilele trecute 5 DVD-uri cu filmele din care ne-am cules cu toţii folclorul de replici. Prezentă la eveniment, Irina Margareta Nistor declara că filmele lui S.N. au calitatea de a fi o formă de evaziune de la directivele sistemului. Păi, dacă e aşa, atunci de ce ne tăvălim de rîs la dialogurile alea cu parfum de epocă a proletariatului!? Epocă în care adevărata evaziune erau casetele video pe care vedeam filme dublate de vocea inconfundabilă a doamnei de mai sus. Şi pentru că am ajuns aici, să remarcăm numărul mare de filme care au ca subiect sau decor comunismul românesc, ieşite în ultimii doi ani pe ecrane sau aflate în stadiul de proiect. Ele sînt, alături de reclamele care iau în balon tarele Epocii de Aur, semnele un pic întîrziate că ne despărţim încet, dar sigur, de comunism şi, mai mult decît atît, îl putem scoate şi la vînzare, la o adică. Dacă e sau nu comunismul românesc un brand puternic, în stare să concureze produsele capitalismului, descoperite cu atîta entuziasm în ambalaje pe care unii dintre noi le fetişizam imediat după 1989, e greu de spus. Cert este că nu nostalgia după perioada comunistă (cum se tot scrie), cît nostalgia după petele de culoare din cenuşiul socialist scoate la suprafaţă brandurile Made in Epoca de Aur.