Dacă într-un muzeu personal ar trebui să reconstituiţi anii ’90, ce obiecte, imagini şi cuvinte aţi pune?
Cuvinte: Revoluţie, proteste, Piaţa Universităţii, mineri, marşuri şi mitinguri pentru o societate democrată, dezbateri, străini, jurnalişti, atelier, Europa.
Imagini: Revoluţia, Piaţa Universităţii, mineri, atelierul (posterul cu activităţi), apartamentul din Rahova.
Obiecte: fragmente cu înregistrările audio şi video.
În demersul dumneavoastră artistic, arhivarea, investigarea, recuperarea informaţiei artistice (care a lipsit pînă în 1990) sînt elemente importante. În ce relaţie sînteţi cu istoria recentă şi cît de important e ca ea să fie documentată artistic?
Cred că este important să arhivăm (la zi), dar responsabil, selectiv... eu continui „înregistrarea“.
Care e amintirea cea mai puternică pe care o aveţi din anii ’90?
Minerii, oamenii loviţi... Mi se face rău de fiecare dată cînd văd acele imagini.
De un timp, aud tot mai des în jur oameni care fac comparaţii între climatul social şi politic din acea perioadă şi cel de acum. Cum vă raportaţi la acea perioadă, vi se pare îndepărtată sau apropiată?
Nu-i deloc acelaşi lucru, în ’90 am protestat pentru că neocomuniştii (fosta nomenclatură şi securitate) au furat Revoluţia, am luptat pentru ca televiziunea să fie liberă, adevărul despre Revoluţie, instituţii şi practici democrate; acum eram în procesul de democratizare (da, cu probleme, în plină criză) şi ne-am trezit cu o lovitură de stat (sper că nu ne întoarcem la dictatură). În ’90 plecam, acum ne întoarcem.
a consemnat Ana Maria SANDU
Foto: L. Muntean