Dragă cititoare, drag cititor, te rog să faci un exercițiu de memorie. Un exercițiu privind săptămîna abia încheiată. Amintește-ți, dacă poți, de cîte ori ai băut apă din sticle de plastic (de la cele mici, de o jumătate de litru, la apa din recipiente mari, de doi litri sau mai mult). De cîte ori ai amestecat cu paleta de plastic în cafea și ți-ai turnat, tot în cafea, lapte din capsule mici – făcute tot din plastic. De cîte ori ai băut vreun suc – tot din recipiente de plastic. Poate că ai băut sucuri sau cocktailuri la bar, și atunci ai avut în pahar paie. Tot de plastic. Cîte țigări ai fumat, mă refer la țigări cu filtru. Cîte iaurturi/mezeluri sau brînzeturi păstrate în ambalaje de plastic ori snack-uri (evident, păstrate tot în plastic) ai consumat? Cel mai probabil, nu îți mai amintești numărul exact. Cu siguranță acum, că te gîndești, realizezi că au fost multe. Deosebit de multe.
După utilizare, care durează de regulă cîteva minute, toate aceste ambalaje sau accesorii (nu știu cum pot fi definite paletele de amestecat în cafea sau paiele pentru băuturi) se transformă în deșeuri.
Ce se întîmplă cu acestea? În general, deșeurile au două direcții majore. Fie sînt colectate de către sistemele de salubritate, fie ajung în natură.
Deșeurile de plastic colectate de către sistemele de salubritate au, la rîndul lor, destine diferite, în funcție de modul în care sînt separate de celelalte reziduuri. Nu foarte des, deșeurile de plastic sînt colectate și destinate reciclării. Acesta ar trebui să fie destinul normal al oricărui deșeu, să redevină o materie primă. E singura șansă ca omenirea să nu fie acoperită într-o bună zi de munți de gunoaie. Altele ajung în gropile de gunoi impermeabilizate. Vor avea nevoie, la fel ca toate celelalte ambalaje de plastic, de sute sau chiar mii de ani ca să se degradeze. Cea mai nenorocită soartă dintre deșeurile de plastic colectate o au cele care sînt arse. De fapt, nenorocirea nu se abate asupra plasticelor, ci asupra celor care le ard și a celor care trăiesc în vecinătatea zonelor unde sînt arse aceste materiale. De ce? Prin arderea plasticelor, în aer se degajă dioxina, component deosebit de toxic, care ajunge în organismul uman și se bioacumulează. Rămîne adică în corp pentru perioade foarte lungi de timp. Efectele nocive ale dioxinei sînt deosebit de grave și pot genera nenumărate boli, fiind și cancerigene.
Ce se întîmplă însă cu gunoaiele de plastic ajunse în natură? În perioadele de ploi, cînd în vaduri ape repezi curg, acestea strîng în drumul lor toate aceste ambalaje de plastic și le duc spre rîuri mai mari, de acolo spre fluvii, de unde plasticele ajung în mări și oceane. Oceanul planetar a ajuns astfel să fie principala groapă de gunoi a Omenirii.
Cu o viteză amețitoare ne acoperim cu plastic și ne distrugem și Oceanul Planetar, principala sursă de viață a planetei.
Celor interesați – și cîteva cifre, așa cum au fost excelent sintetizate într-un articol apărut acum doi ani în The Guardian, care a strîns informații din numeroase rapoarte realizate de către Agenția Europeană de Mediu, alte organizații internaționale și proiecte de cercetare. Pe glob, în fiecare minut sînt cumpărate un milion de sticle de apă, fabricate din plastic. Dintre acestea, peste 90% nu sînt reciclate. Iar cererea de asemenea recipiente crește spre 20.000 de sticle pe secundă. Rămînînd strict la sticlele de plastic pentru apă, vînzarea anuală la nivel global a ajuns la o jumătate de miliard. Și mai sînt și altele: ambalajele de sucuri, alte băuturi, detergenți. La acestea putem adăuga și ambalajele de plastic pentru toate alimentele. Și lor li se alătură microplasticele. Particulele microscopice de plastic provenite din îmbrăcăminte, din diverse produse cosmetice sau alte activități umane. Chiștoacele nu sînt nici ele de neglijat, alte studii vorbind despre miliarde de resturi de țigări care ajung anual pe plaje și în mări.
Circa 10 milioane de tone dintre aceste plastice sînt înghițite în fiecare an de organismele vii din mări și oceane și intră astfel în lanțul trofic. Același studiu citat preia informația conform căreia fiecare dintre noi înghite anual peste 10.000 de fragmente de plastic.
Dacă omenirea va continua consumul de plastic în același mod, estimările făcute de mai multe instituții prestigioase de cercetare marină din lume arată că, în mai puțin de 30 de ani, în Oceanul Planetar va fi mai mult gunoi decît pește.
Și invazia gunoiului de plastic nu este doar o poveste din zone îndepărtate. Se întîmplă și la noi, sau poate mai ales la noi. Sînt numeroase filmări de la viiturile recente care arată mii de ambalaje de plastic care sînt duse de ape spre Dunăre, de unde ajung în Deltă și apoi în mare.
În anii de teren pe care i-am făcut, lucrînd în zona Dunării de Jos, dar mai ales în Delta Dunării, pe plajele și apele din vestul Mării Negre, pot spune că ambalajele de plastic și chiștoacele au ajuns să fie prezente peste tot, inclusiv în zone în care oamenii pătrund poate doar o dată sau de două ori pe an. Apele aduc cu ele roadele mizeriei, lipsei de educație și neglijenței din amonte, transformînd foste paradisuri sălbatice în spații de depozitare a deșeurilor. Analizele făcute de colegii mei pe sedimentele recoltate din Dunăre, Deltă, plajele sălbatice din fața Deltei și de pe fundul mării au conținut toate microplastice. Cu alte cuvinte, microplasticele au ajuns în fiecare din sutele de probe recoltate din cel mai mare sistem fluviu-deltă-mare din Uniunea Europeană. Și rămîn acolo, ca o dovadă a lipsei noastre de civilizație, pentru geologii care vor studia aceste zone peste cîteva milenii.
Vom muri deci îngropați în plastic? Eu sper că nu. Pe de o parte, în momentul de față sînt numeroase eforturi de cercetare la nivel global, prin care se caută soluții pentru degradarea plasticului deja existent în oceane și mări. Uniunea Europeană finanțează cîteva proiecte majore care caută să dezvolte tehnologii bazate pe microorganisme care pot metaboliza aceste deșeuri. Eforturi similare sînt în curs de derulare în mai toate zonele lumii.
Totul depinde însă și de noi. De comportamentul nostru și de rațiunea de care vom putea da dovadă începînd de azi. Și poate ne vom gîndi de mai multe ori dacă avem nevoie de paie de plastic, de palete, farfurii, pahare, orice ambalaj de plastic de unică folosință. Printr-un ordin recent, Comisia Europeană a interzis utilizarea acestora începînd cu anul 2021. Dar putem acționa mult mai rapid. Și nu doar atît. Fiecare chiștoc nearuncat pe străzi, în apă sau pe plajă este un pas înainte spre curățirea mediului. Eliberarea de gunoaie depinde, pînă la urmă, de fiecare dintre noi.
Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar – și jurnalist științific.