Înţelepciunea de pe urmă a provncialului

Publicat în Dilema Veche nr. 185 din 27 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Crescut într-un cartier muncitoresc al Sibiului, nu cred că am ştiut pînă pe la doisprezece-treisprezece ani că, la douăzeci de minute de mers pe jos, există o catedrală evanghelică, fără de care acum oraşul mi se pare de neconceput. De asemenea, nu prea cred că ştiam că există nici Piaţa Mare, nici Turnul Sfatului, nici clădirea Liceului "Lazăr", nici parcul Astra... Surpriza descoperirii Sibiului, a celuilalt Sibiu, vechi şi impunător, a avut toate datele unui autentic complex al provincialului. Lumea era înspăimîntător de mare, de veche şi de frumoasă faţă de lumea celor patru blocuri din cartierul Terezian, atît de confortabil şi de precis cartografiate de mine pînă atunci. Cu un efort considerabil, am reuşit, de-a lungul şi de-a latul anilor de liceu, să trec şi noua lume veche în cosmografia mea interioară, regăsind iar confortul celui care cunoaşte toată lumea. Atlasul geografic s-a încăpăţînat însă să rămînă mereu mai complex decît îl credeam: au urmat, în anul întîi de studenţie, marea şi Sighişoara, în anul al doilea, Iaşii, în al treilea, Bucovina şi părţi din Maramureş; cîţiva ani mai tîrziu, Grecia... Cuceream minunate provincii ale lumii, una după alta, cu un sentiment tot mai cert al iremediabilului provincial care eram condamnat să rămîn. Lucrurile se petreceau, de fapt, pe dos, faţă de ce ne învaţă istoria că era provincia: nu veneam dintr-un teritoriu cucerit şi supus legilor şi administraţiei cuceritorului, ci cuceream eu lumea, încercînd să o supun legilor deprinse în omphalos-ul careului de blocuri de la periferia Sibiului. Însă taman neadecvarea acestor legi, crezute cîndva exhaustive şi imuabile, la natura noilor teritorii cucerite - tocmai această perpetuă neadecvare mă făcea, şi mă face, un provincial comme il faut. Nu e vorba aici numai despre marile neadecvări, despre marile inadaptări, ci poate mai ales despre cele mici, cotidiene, care îţi dovedesc că pînă şi banalul noilor locuri rămîne pentru tine inaccesibil; rareori m-am simţit, de pildă, un provincial mai fleţ decît atunci cînd Dan Sociu s-a văzut pus în situaţia să-mi arate cum funcţionează cartela de metrou (mai e nevoie să spun în ce oraş?). Din asemenea frustrări se nasc complexele şi depresiile, dar tot din ele, odată depăşite, se poate naşte şi înţelepciunea. În cazul provincialului, înţelepciunea de pe urmă poate sta în înţelegerea trufaşei politropii a lumii în sensul unui avantaj. Cu cît vezi mai mult din lume, cu atît complexul tău de provincial e mai pus la încercare; reciproc, cu cît ştii mai multe despre provincialul din tine, cu atît ştii mai multe despre lume. Te cunoşti, cunoscînd lumea. Şi viceversa. Chiar dacă - sau mai ales dacă - ieşirea ta în lumea se face dintr-un limes. Pentru că în drumul dinspre limes spre centru treci prin mai multe şi vezi mai multe. Nu este, prin urmare, nici un paradox în a spune că abia acum, cînd a fost ales capitală culturală europeană pentru anul 2007, Sibiul are şansa de a-şi dovedi stofa de provincie autentică; turiştii au invadat oraşul, spre bucuria poligloţilor limbuţi, hotelurile sînt arhipline şi au rezervări pentru cel puţin încă un an, burgul pare a fi fost proiectat ca un fel de multiplex pentru evenimente teatrale şi muzicale desfăşurate fără întrerupere, jurnalele de ştiri şi site-urile turistice au făcut front comun sub deviza "Nici o zi fără Sibiu!", terase cochete au năpădit străzile şi iubitorii de taifas par să nu se dea nicicînd duşi (deşi berea, ah!, s-a scumpit crîncen)... Lumea vine peste Sibiu, şi abia acum Sibiul poate arăta ce fel de gazdă este, cît anume a învăţat din anii de ucenicie întru provincialism. Memorabilul slogan al campaniei publicitare pentru capitala culturală, "Sibiu. Normal", e cît se poate de bine ales, nu numai pentru că e simplu şi percutant, dar şi pentru că sibianul poate înţelege că nu i se cere altceva decît să trăiască în urbea sa la fel de normal ca şi înainte de desemnarea acesteia drept buric cultural al Europei. Cu toată suma de evenimente culturale, Sibiul tot vechiul şi bunul Sibiu e, după cum sibianul, tot vechiul şi bunul sibian trebuie să rămînă. Rămînînd provincialul normal şi liniştit dintotdeauna, îşi va descoperi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a