Între ură şi minciună politic corectă

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Între ură şi minciună politic corectă jpeg

Responsabilii occidentali au investit în ultimii ani resurse considerabile în a explica de ce societăţile deschise nu se pot lipsi de o doză apreciabilă de corectitudine politică dacă vor să-şi păstreze şi deschiderea, şi eficienţa în lupta antiteroristă.

S-a făcut mult caz de nevoia, reală, de a nu se aliena musulmanii moderaţi şi de a nu-i determina să treacă la terorişti cu arme şi bagaje. De pildă, în reacţie la atacuri retorice nediscriminate la adresa islamului, a credincioşilor mahomedani sau a Coranului, declanşate, eventual, în siajul unor atentate teroriste islamiste de proporţiile celor de la Madrid, Londra, Paris şi Bruxelles.

S-a vorbit net mai puţin de faptul că, în Europa, între timp, minoritatea etnică şi religioasă cea mai prigonită nu e defel cea a musulmanilor, ci a evreilor. Prea puţin s-a scos în evidenţă, concomitent, faptul că, la nivel global, credincioşii cei mai crunt prigoniţi nu sînt musulmanii, din care nu puţini experţi în a se autovictimiza, ci creştinii.

Mai nou, autorităţile pakistaneze au declanşat o investigaţie menită să ducă la capturarea teroriştilor care au pus la cale un atentat de proporţii neobişnuite în oraşul pakistanez Lahore. Deflagraţia unor bombe purtate asupra sa de un terorist sinucigaş, aparţinînd jihadiştilor pakistanezi, care s-a aruncat în aer duminică, 27 martie, într-un parc frecventat de familii creştine, a ucis cel puţin 72 de persoane. Între victime sînt aproximativ 30 de copii şi numeroase femei. Multe sute de persoane au fost rănite de cele 20 de kilograme de exploziv. Talibanii, din gruparea Jamaat ul-Ahrar, care au revendicat atentatul, au explicat că ţinta lor au fost, în mod expres, creştinii.

Baia de sînge comisă în Lahore a recoltat în genere, pe plan internaţional, ceea ce merită. În speţă, condamnări dintre cele mai ferme. Au osîndit masacrul şi oficialii pakistanezi, şi Papa de la Roma, şi guvernul german. Dar, potrivit celui din urmă, s-a vădit că „terorismul se îndreaptă în egală măsură contra tuturor oamenilor, indiferent de sexul, vîrsta, credinţa, ori culoarea pielii lor“, după cum a explicat o purtătoare de cuvînt a Ministerului german de Externe.

Mă tem că această declaraţie, neîndoielnic bine intenţionată, nu e tocmai corectă. E adevărat că, pînă la urmă, orice terorism şi orice totalitarism reprezintă etalări de neomenie cruntă şi se îndreaptă, finalmente, contra întregii omeniri, a demnităţii omului, a dreptului său la libertate.

Dar a nu admite martiriul unor oameni ucişi doar pentru credinţa sau o­bîrşia lor e, la rîndul ei, o probă de inadecvare şi de fugă de realităţi. E ca şi cum s-ar afirma că evreii exterminaţi de nazişti n-ar fi fost asasinaţi pentru că se întîmplase să se nască evrei, intrînd ca atare, fără vreo vină personală, în vizorul genocidar al antisemitismului lui Hitler şi al aliaţilor lui fascişti. Ci pentru că avuseseră, cine ştie, ghinion să se afle, să zicem, prin preajmă.

În două curse se cade, cu regularitate, ca reacţie la provocarea totalitară a terorismului jihadist. Unii se lasă ispitiţi de izbucniri nediscriminate de ură. Or, ura ne sapă lăuntric. Dar e facilitată de mecanisme psihologice devoalate de psihanaliză, care ne determină să proiectăm în exterior, spre ceilalţi, carenţele şi neajunsurile noastre subconştiente.

Datorită lor ne vine la îndemînă să dăm vina pe mai oricine, în afară de noi şi de „ai noştri“. Pe „refugiaţi“, pe „migranţi“ şi „musulmani“, cînd n-avem la îndemînă romi, unguri, ruşi, evrei şi americani. Cu toţii sînt mai lesne de culpabilizat decît confruntarea cu defectele proprii. De pildă, cele din pricina cărora nu sîntem în stare să iubim. Sau cele din cauza cărora s-au diluat pînă la irecognoscibil şi s-au pervertit, în zone vaste ale Vestului, valorile naţionale şi religioase ale civilizaţiei iudeo-creştine. Astfel încît nou-veniţii din Orient nu prea mai au în ce anume să se integreze, cînd doresc s-o facă.

Alţii cotizează la apeluri aparent generoase, în fapt ipocrite, disociindu-i pe terorişti de fundalul lor islamist. Nu puţini intuiesc sau realizează că a ceda la tentaţia urii înseamnă a face jocul extremiştilor de toate soiurile, islamişti, fascişti sau comunişti, uniţi toţi în vrăjmăşia lor inconturnabilă faţă de statul democratic şi de drept.

Conştienţi că lumea liberă n-are dreptul să-şi trădeze valorile democratice şi respectul faţă de drepturile omului, cei din urmă cred că ar face bine să treacă sub tăcere ori să mascheze conţinutul identitar, religios şi cultural al conflictului. Ceea ce reduce şansele combaterii carenţelor de integrare a imigraţiei musulmane, ale promovării unei reforme a religiei islamice şi, implicit, ale sporirii eficienţei apărării antiteroriste.

Contrar opiniei multora, corectitudinea politică şi tendinţa autoculpabilizării excesive a occidentalilor nu constituie împrumuturi bizare, străine de cultura apuseană. Dimpotrivă, ele mi se par înscrise în codul genetic al civilizaţiei iudeo-creştine, întemeiate, benefic, pe severele imprecaţii, nu în ultimul rînd autocritice, ale proorocilor.

Dar e timpul să se întoarcă foaia. E timpul să se evite deopotrivă ura şi capcanele extremiste, dar şi să se renunţe la edulcorarea şi falsificarea demobilizantă a provocărilor totalitare confruntînd civilizaţia. A le lichida presupune să le depistăm rădăcinile. Le vom găsi în parte nu doar dincolo de noi, ci şi în propriile noastre inadecvări la libertate, cele peren producătoare şi stimulatoare de varii forme de totalitarism.

(apărut pe site-ul Deutsche Welle, www.dw.com)

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ceaiuri jpeg
Cele 2 ceaiuri care îți fac tenul de porțelan, ca al japonezelor. Dacă le consumi, vei arăta mereu impecabil
Ceaiul este a doua cea mai populară băutură din întreaga lume, după apa potabilă. Iar această popularitate impresionantă nu se datorează numai gustului său, ci și numeroaselor beneficii pentru sănătate pe care ceaiul le are.
ensemble 619260 1280 jpg
Cât ne costă ignoranța față de artă? „Și totuși la Sibiu se întâmplă asta. Este o situație halucinantă”
În timp ce orașe precum Oradea sau Pitești investesc în consolidarea instituțiilor culturale, în altele, precum Sibiu, artiștii sunt concediați, iar orchestrele reduse la tăcere. Situația atrage reacții puternice din partea managerilor și profesorilor.
Paradontoza paradontita Foto Sunstar gum dms jpg
Gingiile care se retrag pot semnala o problemă gravă - nu le ignora. Alte semne ascunse. Cum să-ți salvezi oasele
Află semnele ascunse ale osteoporozei, cum ar fi gingiile care se retrag, și metode simple de prevenire a pierderii osoase.
rosii pexels jpg
Motivul pentru care roșiile din grădină încep să se înmoaie. Ce trebuie să știi pentru a salva recolta
Este o greșeală destul de comună, însă atunci când nu este depistată la timp, ea va distruge întreaga voastră cultură de roșii. Mai precis, este vorba despre motivul pentru care încep să se înmoaie tomatele din grădină.
Mesajul localnicilor antiturism Foto carribean loopnews com
Coșmarul din vacanță: topul orașelor unde turiștii depășesc localnicii. Recordul: 36 la 1
Află ce orașe ar trebui să eviți vara asta din cauza aglomerației, prețurilor mari și a experiențelor care pot transforma vacanța în coșmar.
baza jos 1 jpg
Refuzată de dentişti din cauza operaţiilor estetice! Cum arată femeia cu cele mai mari buze din lume
Andrea Ivanova (28 de ani), cunoscută drept femeia cu cele mai mari buze din lume, a declarat că doi stomatologi i-au refuzat repararea unui dinte spart din cauza mărimii exagerate a buzelor sale.
Ponturi pentru a evita o vacanță eșuată în perioadele caniculare Colaj
Cum ne ucide canicula: de la insolația fulgerătoare la deshidratarea tăcută. Tahicardie vs. transpirație
Află cum poate deveni canicula mortală: de la insolații fulgerătoare la deshidratare tăcută. Simptome, riscuri și cum te poți proteja.
chelsea fb jpg
Chelsea o distruge pe PSG și e campioana lumii! Umilință totală pentru deținătoarea Ligii Campionilor
Parizienii văd și reversul medaliei, după ce au călcat în picioare tot ce au întâlnit în cale.
Vernisajul expoziției „Dacia! Regatul aurului și argintului” la Drents Museum (© Facebook / Raluca Turcan)
Rechizitoriul procurorilor olandezi în cazul jafului aurului dacic: „Probele sunt copleșitoare. Obiectele nu au fost topite”
Procurorii olandezi cred că artefactele din tezaurul dacic furat din muzeul din Drets nu au fost topite și că suspecții le mai dețin. În rechizitoriul prezentat instanței nu se menționează nimic despre un client român care ar fi intenționat să cumpere tezaurul, așa cum a speculat presa olandeză.