Ion vs Maitreyi

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Ion vs Maitreyi jpeg

● Opera studiată la şcoală care mi-a plăcut cel mai mult este Maitreyi de Mircea Eliade, deoarece am descoperit aspecte ale civilizaţiei indiene necunoscute de mine pînă atunci şi complexitatea sufletului femeii bengaleze în comparaţie cu o femeie europeană. Totodată, cred că în povestea de dragoste din acest roman orice tînăr se poate regăsi.

Opera literară pe care am ,,urît-o” este Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes. Mi s-a părut un roman plictisitor datorită ,,aventurilor” prin care trece Don Quijote, considerîndu-le neinteresante.

Din lecturile mele extraşcolare, aş propune să existe într-un manual şcolar romanul scriitorului englez Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray. Sînt de părere că acest roman oferă tuturor generaţiilor învăţături etern valabile. În spatele poveştii vieţii lui Dorian Gray, se ascunde dorinţa omului de a-şi depăşi condiţia şi de a fi pururi tînăr.

Roxana MĂRGULESCU, clasa a XI-a, Colegiul Naţional ,,Spiru Haret”, Tîrgu-Jiu

● Există cărți de care nu te poţi “dezlipi”, le porţi cu tine în metrou, la şcoală, oriunde te-ai duce, indiferent de cît de grea este cartea respectivă. Dacă este necesar, te lipseşti şi de cîteva caiete (astfel apare caietul universal în rîndul elevilor). Sînt de menţionat şi cărţile pe care le citeşti ca să treacă timpul, acelea care de obicei “au viaţă veşnică”. Povestea este interesantă, dar nu atît de interesantă pe cît ţi-ai dori. ca să te motiveze să citeşti mai mult de cîteva pagini pe zi. Şi mai există acele cărţi care te fac să regreţi că ştii să citeşti. Din această categorie face parte romanul Ion, viaţa protagonistului al cărui nume este prezent în titlu fiind relatată de-a lungul a două volume “fascinante”, pe parcursul cărora ne este exemplificat conceptul de violenţă domestică, ne sînt prezentate vreo două sinucideri, este evidenţiată dorinţa prostească de parvenire, şi nu numai. Adesea, tema iubirii este abordată haotic, din acest punct de vedere romanul m-a şocat, pămîntul de această dată jucînd rolul iubitei. Ce am învăţat citind Ion? Am învăţat că viaţa e prea scurtă pentru a citi cărţi proaste…

Ceea ce mulţi nu realizează este faptul că literatura pe care şcoala o impune ar trebui să reprezinte un punct de pornire, o încurajare pentru cei ce nu au descoperit încă plăcerea de a citi. Dar nu cred că acest lucru se poate realiza impunînd unui grup de cititori tineri cărţi lipsite de complexitate, dar pline de intrigi, goană după avere, violenţă şi gîndire ghidată de instincte primare. Acestea sînt cărți care nu pot ajuta la dezvoltarea tînărului cititor în nici un fel, cărîi a căror utilitate încă nu am descoperit-o.

Andreea Ioana MAREȘ, clasa a XII-a, Liceul Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes”, Bucureşti

● Din cînd în cînd, mintea structurează lucrurile, pe care vrem să le realizăm, într-un fel de listă imaginară, menită să le aranjeze în ordinea priorităţilor. O asemenea listă organizez cînd vine vorba de romanele pe care urmează să le citesc. Bănuiesc că defectul acestei activităţi stă la baza faptului că, de-a lungul timpului, numărul cărţilor creşte considerabil, astfel că niciodată nu pot şti cu exactitate cînd anume voi putea să le parcurg pe toate. Nuntă în cer de Mircea Eliade a rămas ca o dorinţă în mintea mea, aşteptînd să devină parte din realitate, pînă cînd a apărut în programa şcolară. Impulsul dat de o obligaţie favorabilă m-a făcut, în iarna anului trecut, să stau trei nopţi la rînd „lipită” de o carte pe care nu o mai puteam lăsa din mînă. Nuntă în cer mi-a oferit o senzaţie nemaiîntîlnită în experienţa mea de cititor; era ca şi cînd ar fi fost scrisă de mine, dacă aş fi avut instrumentele necesare şi, desigur, talentul lui Eliade, cartea se regăsea în mine iar eu mă hrăneam cu ea, neputînd să mă satur. Nu voiam însă doar să o scriu, ci şi să trăiesc o poveste de dragoste ca aceea dintre Ileana şi Andrei.

Nu credeam că m-ar mai putea zdruncina o carte atît de puternic, aşa cum a făcut-o aceasta, însă de curînd, tot mulţumită programei, am descoperit Cel mai iubit dintre pămînteni. Prima întîlnire cu Marin Preda şi Moromeţii săi nu a fost una foarte reuşită, astfel că nu eram încîntată să citesc cele trei volume din Cel mai iubit dintre pămînteni; dar povestea lui Victor Petrini m-a acaparat încă de la primele pagini.

În sfera negativă a operelor literare studiate la clasă se află cele care au în centru tema ce mi-a displăcut dintotdeauna, viaţa la ţară, de exemplu Baltagul lui Mihail Sadoveanu; să recunoaştem, ce poate fi atrăgător la o femeie din Măgura Tarcăului, care face pe detectivul ca să-i afle pe ciobanii care i-au omorît soţul şi i-au furat oile? Cu toate că nu am avut niciodată o înclinaţie spre tradiţionalism, romanul cel mai neplăcut a fost acela care a venit în contra curentului: Ion de Liviu Rebreanu. O carte ce cuprinde dorinţa de parvenire a unui ţăran, condimentată cu o iubire interzisă, o căsătorie strategică, o soţie nedorită, violenţă domestică şi o obsesie pentru obţinerea pămîntului. De asemenea, romanul are anumite secvenţe care rămîn impregnate sîcîitor în mintea cititorului: Ion care sărută pămîntul ca pe o ibovnică, Ana, însărcinată, bătută de soţul şi de tatăl ei, diferite scene care culminează cu moartea parvenitului ce-şi găseşte sfîrşitul ucis cu o sapă.

Ioana FRANCISCO, clasa a XII-a, Liceul Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes”, Bucureşti

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.