Vaccinarea a devenit, şi la noi, un subiect de controversă. Dar nu este vorba despre o controversă în interiorul lumii medicale, nu sînt medici sau cercetători care să se poziţioneze de o parte şi de alta a „baricadei“. Controversa se duce între lumea medicală şi cei care nu au pregătire sau studii în domeniu – de multe ori vedete care se erijează într-un soi de guru înarmaţi cu informaţii luate de pe YouTube şi adepţii lor, care se lasă vrăjiţi de vehemenţa acestora. Teoretic, n-ar trebui să fie o problemă, pentru că n ar trebui să existe o balanţă logică între domeniul ştiinţific şi aberaţii; însă între „vaccinişti“ şi „antivaccinişti“ se pune, din păcate, un semn de paritate din cauză că acest curent antivaccin ajunge să afecteze siguranţa sănătăţii publice. Într-un studiu recent privind rata imunizării în lume, publicat în revista The Lancet, din 190 de ţări, România se află pe ultimul loc, înregistrînd cea mai scăzută rată a vaccinării, în special la vaccinarea cu ROR (antidifterie, antitetanos şi pertussis).

Cum am ajuns aici? Este vorba despre efectul curentului antivaccin, despre crizele aprovizionării cu doze de vaccin sau este o combinaţie între cele două?

Un fapt este sigur, iar consecinţele vorbesc de la sine: Ministerul Sănătăţii a declarat, în urmă cu cîteva luni, izbucnirea epidemiei de rujeolă în România. Cauza principală: rata scăzută a imunizării din zonele afectate, care n-a mai putut oferi acea umbrelă de siguranţă, „immunity herd“, pentru copiii care nu ajunseseră încă la vîrsta eligibilă pentru a putea fi vaccinaţi.

Acest Dosar nu şi-a propus așadar o dispută între vaccinişti şi antivaccinişti. Dilema nu este dacă e bine sau nu să ne vaccinăm, ci cum facem faţă şi cum putem contracara acest curent antivaccin. Care sînt miturile şi cît de uşor este să le demontezi? De unde te poţi informa corect, dacă ai dubii? Care sînt condiţiile de siguranţă care trebuie îndeplinite cînd comanzi un vaccin din străinătate?

La realizarea Dosarului am primit ajutorul medicilor care explică tarele vaccinării în România, al jurnaliştilor care s-au implicat în campaniile pro-vaccin, dar şi al celor care, independent de domeniul medical, au creat site-uri de informaţii corecte despre vaccinare, demonstrînd că, deşi nu eşti de meserie, poţi promova informaţia bună.

Pentru că, pînă la urmă, o informare corectă, deşi nu este mai greu de obţinut, poate cere mai mult timp. Şi mai multă minte. 

Ilustraţie de Ion BARBU