La mîna părinţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Ăsta chiar arată a Dindirel" - mi-a spus în şoaptă, surîzînd maliţios şi complice, în timp ce stăteam la coadă la paşapoarte, iar domnul înalt şi subţirel din faţa noastră, cu mustaţă stufoasă şi cu tic nervos la îndemînă, repeta, repeta... repeta exasperat, pe diferite tonalităţi şi preţ de minute bune, doamnei responsabile cu lista de ordine, numele de botez. "Dindi-cum?" - întreba la nesfîrşit şi duduia, pufnind în răstimpuri cu enervare, printre sprîncenele ridicate şi prin strungăreaţa de la mijloc. "Eh, cum au putut, domnule, părinţii să-şi bată joc de dvs. în halul ăsta?" Cum-necum, au putut, şi cineva îmi mai aruncă o poveste de onomastică tolstoiană, jurîndu-se de existenţa, cel puţin nominală, printre noi, a unei eroine de tragedie rusească: "Am cunoscut un cuplu, mai demult. Li se născuse o fetiţă. Au tot cugetat la nume feminine, au navigat pe Internet, au făcut liste, au căutat în zodiace din acelea cu nume şi cu predestinarea numelui etc. Pînă la urmă, au ales, dintr-o sumedenie, Ana-Karina". Numai că, după naştere, înainte să meargă să o declare, fericitul tătic s-a cinstit cu amicii, a dat de băut în stînga, a dat de băut în dreapta şi sieşi, în egală măsură, iar la notar, cum a ajuns cu chef de voie-bună, a încurcat şi a scris pe act: "Ana Karenina". Ca sursă de inspiraţie via ficţiune (voită) sînt şi celebrele telenovele. Moda a apărut însă înainte de serialele sud-americane (prin anii '80, directă influenţă a serialului Dallas, se născuseră o sumedenie de Pamela şi de Bobby mioritici) şi îmi e confirmată în prezent de statisticile Stării Civile a Sectorului 4 din Bucureşti, ca fiind încă pe primul loc, în special în rîndurile minorităţii rome. În afară de Medalion, Stălucirea, Mercedes şi funcţiile numite direct şi fără nici un ocoliş (Ministru), au apărut foarte mulţi Jose Fernando şi Lucia şi Roberta şi Miguel şi etc... Întreb o florăreasă de etnie romă, de unde tradiţia asta? Îmi răspunde că prin nume se orînduieşte viitorul destin al copilului, iar dacă cutare sau cutare personaj de basm merge la inima părinţilor, e clar că vor să negocieze cu cel de Sus un destin asemănător. "Eh, dar ce destin poate avea acum un Cîrîc?" Şi izbucneşte în rîs un instructor de Şcoală Auto, amintindu-şi de un fost elev. Acum, nu că vrea să facă mişto, dar săracul "chiar conducea ca un Cîrîc". Şi dacă îl luai de la cap la coadă... tot Cîrîc era. Şi rîde în continuare. Iar la prima audiţie, nu contează că dl Cîrîc era poate un om fain. Simplu demonstrabil rămîne, printre rîsete şi mişto-uri, fără a pătrunde tainele oculte, că numele ajunge să îţi influenţeze destinul. Chiar dacă vorbim doar de respectul pe care îl trezeşte celor din jur... "Pe vremea liceului, adică prin anii '80, erau la modă Oana şi Cristina. Jumătate din clasă era Oana, cealaltă, Cristina. Pe mine mă cheamă Larisa şi, chiar dacă nu eram cea mai frumoasă din clasă, aveam cel mai mare succes la băieţi, pentru că dădea bine să fii cu Larisa, Ťacea» Larisă!" Despre modele onomastice actuale, statisticile Primăriei Sectorului 4 indică un număr crescînd de Alexandru (cu derivaţii, Alexandra, Alexia), după care Andrei, Cristina, Cătălin, Călin, Maria, Ioana, Ioan, Ion. Mi se spune că, în ultimii ani, au revenit în forţă numele româneşti şi că naşterile din jurul sărbătorilor trag după sine, în identitatea copilului, cel puţin un nume de sfînt. "Cred că cel mai bine este să alegi numele asociindu-l cu ceva plăcut ţie. Vroiam să-i spun Anais, de la parfumul Cacharel, dar ai mei au zis că e prea crazy, că-i prea ciudat pentru România... că e greu de pronunţat, că o să-şi bată copiii joc de ea... aşa că am renunţat. Mă Ťîndrăgostisem» mai apoi de numele Erica, dar o prietenă mi-a zis că aşa o cheamă pe căţeaua ei! Şi iar am renunţat. Pînă la urmă, după ce am născut-o şi am văzut ce ochi mari avea, mi-am zis că nu i se potriveşte alt nume decît Maria." "Mai bine un nume Ťcomun», decît să fii la cheremul imaginaţiei părinteşti. Pe mine mă chema Catherine - cu Ťth» şi Ťe» în coadă - şi am turbat o viaţă întreagă din cauza asta. Trebuia să menţionez peste tot, la ghişee, la acte, cum că se scrie Ťth» şi Ťe» în coadă. Mulţi înţelegeau greşit şi mă treceau în actele oficiale Caterin, după care aveam probleme că numele de pe buletin nu concorda cu cel de pe actul de naştere etc., etc... Aşa că pe bebe l-am numit, pur şi simplu, Andrei...!" Uneori sînt adevărate poveri, alteori, motive de mîndrie. Alese după o sumedenie de criterii - modă, contra-modă, întîmplare, predestinare ("pe bunicul l-a chemat Dindirel", s-a justificat în cele din urmă domnul înalt şi cu mustaţă). Alese pentru conotaţii vechi din limbi moarte sau pentru eroi ficţionali şi superstaruri, prenumele, chiar atunci cînd sînt identice, diferă, în funcţie de personalitatea fiecăruia. Pînă să ajungă însă să difere, adică pînă la construirea unei personalităţi îndeajuns de puternice pentru a le combate, rămînem cu ele, la mîna părinţilor (sperînd, anticipat, o mînă bună).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.