Legitimitatea politică a cumetriei

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Legitimitatea politică a cumetriei jpeg

Cînd, la începutul anilor ’90, Ion Iliescu povestea despre relaţiile structurate în economia de tranziţie românească definindu-le drept „capitalism de cumetrie“, avea mai multă dreptate decît ne-ar fi plăcut la ora aceea să-i dăm, pentru simplul fapt că vorbea în cunoştinţă de cauză. De altminteri, trecerea anilor a confirmat sintagma acestui personaj emblematic al postcomunismului românesc. Sub regimul instaurat şi girat de Ion Iliescu, o întreagă reţea de dinastii din perioada comunistă a putut să se instaleze confortabil în noul aşa-zis capitalism. Afacerile au prosperat într-o strînsă şi vinovată coabitare cu mediul politic, creînd o relaţie reciproc avantajoasă. Reţelele de patronaj la nivel central şi local au crescut şi au dat naştere la rîndul lor, încetul cu încetul, unei întregi noi clase politice, fidelizată de comisioane consistente ieşite, în covîrşitoare majoritate, din afaceri cu statul – sau din cumetrii strategice. 

Una dintre particularităţile supărătoare ale clasei politice româneşti de după 1989 este că a întărit cu asupra de măsură nu numai spiritul oligarhic de inspiraţie rusească, ci şi importanţa unor înrudiri oportuniste – acele legături care vin să dubleze ori chiar să înlocuiască legitimitatea politică a unora dintre personajele aflate, la un moment dat, pe scena publică românească. 

Problema acestui tip de legitimare nu e, în sine, recursul la familie ca modalitate de ascensiune politică. Pînă la urmă, conceptul de legitimitate politică are o lungă istorie care se identifică, secole de-a rîndul, cu ereditatea, aşadar cu legăturile de sînge, considerate un bun paşaport pentru accesul la funcţii publice dintre cele mai înalte. Teoria suveranităţii absolute, apărută la sfîrşitul secolului al XVI-lea, a fixat criteriul eredităţii în atributele de bază ale statului, iar cu acest material s-a lucrat două secole la rînd, pînă la Revoluţia franceză, pentru construcţia ansamblurilor statale moderne, reconfigurate apoi în secolul al XIX-lea de monarhia constituţională şi, în alt fel, de democraţia republicană. 

Tot secolul al XIX-lea este cel care a consacrat în practica politică şi, de ce nu, în literatură, modelul parvenitului social modern. Poate tocmai pentru că modelele tradiţionale de accesiune politică fuseseră bulversate de noul regim de istoricitate introdus de Revoluţia franceză – iar noile repere meritocratice întîrziau să se impună ca regulă de selecţie –, o ambiguitate funciară legată de justa proporţie dintre sprijinul familial şi meritul personal s-a instalat fără cale de întoarcere în practica administrativă.  

În spaţiul românesc, aceste practici sînt cu atît mai evidente cu cît se regăsesc dublate de corupţia funcţionărească semnalată de majoritatea autorilor încă de la începutul veacului al XIX-lea. Posturile se vînd şi se cumpără, informaţiile despre oportunităţi şi poziţii disponibile se obţin pe aceleaşi căi personalizate, inclusiv prin exploatarea legăturilor de rudenie. Procesul lent de modernizare demarat de reformele instituţionale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu a reuşit să şteargă integral o practică veche de secole, dar a încercat măcar să restrîngă, birocratic, raza ei de acţiune. 

Comunismul, responsabil de multe dintre distorsiunile funcţionale ale societăţii româneşti, s-a trezit confruntat cu o dilemă suplimentară. Avea de asigurat, pe de o parte, principiile promovării „democraţiei populare“, adică acea competenţă politică dată de apartenenţa la marea familie a Partidului, iar pe de altă parte, trebuia să mulţumească apetenţele dinastice crescute ale unor reprezentanţi de vază ai nomenclaturii. Fenomenul, mai puţin evident în perioada Dej, a devenit vizibil în timpul regimului Ceauşescu: explicaţia nu stă în caracterul mai moral sau mai puţin moral al unuia sau altuia dintre cele două regimuri, în mod egal străine de acest concept, ci mai degrabă în evoluţia biologică: a apărut a doua generaţie de beneficiari ai puterii.

Dinastiile nomenclaturii comuniste nu au fost multă vreme descumpănite de răsturnarea regimului în 1989: replierea s-a făcut rapid şi a adoptat un vehicul suplimentar de transfer al acestui nou tip de legitimitate politică oligarhică: instituţia cumetriei. Cînd nu au putut să promoveze direct a treia generaţie biologică, dinastiile au bricolat o altă modalitate de transmitere a influenţei, economice şi/sau politice: solidaritatea naş – fin, ridicată la rangul de instituţie informală a regimului politic românesc de după 1989. Ea a reuşit să contribuie decisiv la consolidarea reţelelor de patronaj local: „seniorii“ – baronii – şi-au extins metodele de fidelizare printr-o instrumentalizare politică a cumetriei.  

Raluca Alexandrescu este lector univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.