Maria a noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Maria a noastră jpeg

Pe 25 septembrie anul acesta, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase. Centenarul a fost marcat de cîteva spectacole, reportaje la televizor şi texte sentimentale apărute în presă, Primăria Sectorului 4 a dezvelit un bust realizat de sculptorul Alexandru Papuc şi a anunţat construirea unei fîntîni în Parcul Tineretului („Va fi o fîntînă semiîngropată într-un mic deal de flori, pentru că Maria Tănase a iubit florile, şi în mijloc să aibă o cumpănă, ca element autentic“, a declarat arhitectul Bruno Andreşoiu pentru Libertatea), Banca Naţională a României a emis o monedă din argint, una din tombac cuprat şi una din aur, iar Poşta Română a pus în circulaţie 300 de plicuri, 7000 de coliţe dantelate şi peste 10.000 de timbre în valoare de 9,10 lei. Am mai bifat o aniversare. Dincolo de ea, rămîn însă o sumedenie de cîntece numai bune de pus pe rană, şi povestea uneia dintre cele mai fascinante figuri ale României secolului XX.

Fascinaţia (sau mai degrabă dorinţa de-a cerceta sursa acestei fascinaţii) este şi motivul pentru care am decis să-i dedicăm Mariei Tănase ultimul dosar din 2013 al Dilemei vechi. Am rugat opt tineri artişti români (Paul Hitter, Alina Filipoiu, Matei Branea, Mircea Drăgoi, Alex Nimurad, George Roşu, Ioana Şopov) să reinterpreteze imaginea Mariei Tănase, apoi am invitat cîţiva jurnalişti să scrie despre muzica ei, biografia încurcată, mecanismul drepturilor de autor, starea arhivei de la Craiova, despre muzicieni şi regizori care s-au inspirat din cîntecele ei şi, în final, despre propria poveste cu Maria Tănase. A lor şi a noastră. Există ceva profund autentic în muzica ei, puţină iubire, puţină moarte şi o mîndrie a propriei fragilităţi care ţine de un blazon de altădată. Un blazon al bunicilor care-şi învăţau nepoatele, cu o complicitate amuzată, să cînte „Mi-o zîs mama că mi-o da“, şi care dădeau radioul mai tare cînd o auzeau pe Maria Tănase, pentru că le amintea de vremea în care Capşa era centrul lumii. De neratat în dosar e şi fragmentul din eseul „Lume, lume, soro lume“ al Hertei Müller, unele dintre cele mai frumoase pagini care s-au scris vreodată despre Maria Tănase.

În noaptea de Revelion (sau la alte chefuri care se-anunţă în ianuarie), ţineţi dosarul acesta lîngă un pahar de vin roşu. S-ar putea să înceapă să cînte. (L.V.)

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.