Melomanii recomandă

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
„Televiziunea Patriarhiei Române nu este doar un post religios“ – interviu cu Ciprian OLINICI, director general Trinitas TV jpeg

Costache ERBICEANU

Fiind un meloman cu vechi state, conviețuind în casă, pînă la vîrsta majoratului, cu sora bunicului, pianista și pedagoga Constanța Erbiceanu (1874 1961), am fost pasionat de tînăr de muzica clasică și de operă. Îmi amintesc de primul Festival Enescu din 1958, cînd am avut privilegiul de a asista la repetiția generală a operei enesciene Oedipe, dirijată magistral de Constantin Silvestri. Alte impresii covîrșitoare mi-au produs, în 1964, concertele dirijate de Karajan (Simfonia I de Brahms), dar și tînărul Zubin Mehta (Simfonia a IV-a de Bruckner).

Revenind la festivalul care se deschide cu cele două concerte ale orchestrei Berliner Philharmoniker conduse de noul sau dirijor (siberian) Kirill Petrenko și cuprinde apoi numeroase lucrări rar interpretate în țară, precum capodopera lui Richard Strauss Femeia fără umbră (pe 4 septembrie) sau prima variantă beethoveniană a operei Fidelio, anume Leonora (pe 13 septembrie), cu un libret inspirat de opera omonimă a lui Ferdinand Paer, și L’amore coniugale de Simon Mayr, pot face cîteva recomandări privind concertele zilelor următoare.

Tot pe 13 septembrie va avea loc la Sala Palatului concertul Filarmonicii din Oslo, condus de unul dintre dirijorii mei favoriți, anume Vasily Petrenko, avîndu l ca solist pe admirabilul -Leif Ove Ansdnes, interpretînd minunatul Concert pentru pian de Edvard Grieg. Aceeași orchestră va prezenta un program Strauss, Enescu, Ceaikovski pe 14 septembrie. Pe 15 septembrie, la Sala Palatului, se va performa concertant opera Peter Grimes, cu o distribuție majoritar britanică, dar și cu soprana norvegiană Lise Davidsen, despre care am citit cronici excepționale. Mi-e tare teamă că în aceeași seară ne vom grăbi să ajungem la Ateneu pentru a urmări Missa Solemnis de Beethoven în interpretarea Orchestrei Baroce din Freiburg, dirijată de celebrul René Jacobs. Pe 16 septembrie vom avea plăcerea de a-l urmări pe Fabio Luisi dirijînd Orchestra și Corul Maggio Musicale Fiorentino, beneficiind de un cvartet muzical de excepție. Voi merge, desigur, pe 18 septembrie, la Concertul Orchestrei Filarmonice din Sankt Petersburg dirijată de veteranul Yuri Temirkanov și avîndu l ca solist pe faimosul brazilian Nelson Freire, în Concertul nr. 4 de Beethoven, ultima oară cînd l-am urmărit pe acest admirabil artist fiind la recitalul său în sala Concertgebouw din Amsterdam, în octombrie 2016. Mă bucură interpretarea, la Ateneul Român, în după-amiaza zilei de 19 septembrie, a Cantatei scenice Ioana pe rug de Arthur Honegger, iar în aceeași seară să-l revăd pe Christian Badea dirijînd aceeași Orchestră din Sankt Petersburg și avîndu-l ca solist pe violonistul Vadim Repin. Ultima oară cînd am urmarit live opera (neterminată) a lui Arnold Schönberg Moise și Aaron a fost în 1971, la Frankfurt, cînd am descoperit vocea Iuliei Varady și m am scandalizat de scena orchestrală în jurul Vițelului de Aur, cînd toți dansatorii prezentau un nud integral. Așa ceva nu se va întîmpla la noi, fiind vorba despre un spectacol concertant, pe 20 septembrie, la Sala Palatului, dirijat de specialistul în muzică dodecafonică Lothar Zagrosek. În fine, mă bucură să am ocazia, în ultimele două zile ale festivalului, să l revăd pe Mariss Jansons dirijînd Orchestra Concert-gebouw, cu un program Richard Strauss – Beethoven, iar pe 22 septembrie să-l urmăresc live la Ateneu pe legendarul compozitor Krzystof Penderecki dirijîndu-și propriile lucrări.

Radu F. ALEXANDRU

Nu știu cum sînt alții, dar eu, în pofida oricărui scepticism, continui să percep, de ani buni, fiecare nouă ediție a Festivalului Enescu dusă cu bine la capăt ca pe una dintre probele grăitoare a faptului că acolo sus cineva (încă) ne iubește. Sigur, pentru norocoșii care au reușit să prindă bilete la concertele pe care le așteptă cu imensă bucurie, lucrurile se încadrează într-o normalitate care trebuie luată ca atare. În schimb, pentru toți cei care cunosc cazna, și tensiunea, și zbaterea, și umilințele de care au parte mult prea adesea cei care nu acceptă să abdice, să încalce cuvîntul angajat în fața unora dintre cei mai iluștri muzicieni ai zilelor noastre și să nu ofere lumii întregi imaginea feerică a ceea ce devine România pe toată durata festivalului – pentru toți aceștia izbînda ține absolut de miracol.

Peste aplauzele și ovațiile cu care îi vom răsplăti pe cei de pe scenele Sălii Palatului și a Ateneului, am convingerea că nu trebuie să economisim nici un cuvînt de laudă și de caldă mulțumire orchestrei Artexim, și mai ales dirijorului-șef al acesteia, Mihai Constantinescu, cărora le datorăm bucuriile fără egal de seară de seară.

Dintr-un program de excelență, sigur, nimic nu ar trebui ratat. Dar pentru că ubicuitatea rămîne deocamdată accesibilă doar în spațiul SF, iată cîteva sugestii, opțiuni personale, pentru partea a II-a a festinului muzical: 8 septembrie, Ateneu, Elisabeth Leonskaja; 11 septembrie, Ateneu, Maxim Vengerov, Gautier Capuçon; 15 septembrie, Ateneu (22,30), Orchestra Freiburg, Beethoven, Missa Solemnis; 16 septembrie, Sala Palatului: Orchestra and Choir of the Maggio Musicale Fiorentino, Recviem, Verdi; 18 septembrie, Sala Palatului, Yuri Temirkanov – Nelson Freire; 21 septembrie, Sala Palatului, Royal Concertgebouw Orchestra, Mariss Jansons. 

Radu F. Alexandru este scriitor. 

Cristian GHEORGHE

Concertele Festivalului Enescu reprezintă, pentru mine, o întîlnire cu emoțiile compozitorilor și ale muzicienilor care le redau. Dacă se împlinește armonia dintre cele trei părți, senzația e la fel ca atunci cînd sînt în flux creator – totul devine limpede, gîndurile se adună frumos.

Am două planuri pe care le urmăresc: lucrările consacrate, pe care le ascult mereu cu plăcere (Concertul pentru pian și orchestră al lui Grieg din 13 septembrie, interpretat de un norvegian, va fi special); în plus, anul acesta sînt curios cum sună Simfonia a III-a de Enescu interpretată de Maggio Musicale Fiorentino, pe 17 septembrie. Beethoven și Mahler cîntați de orchestra din Sankt Petersburg pe 18 septembrie trebuie să fie, iarăși, un festin. Pe lîngă acestea, lucrările care se cîntă rar pe la noi pot deschide și mai mult gustul: Leonora lui Beethoven (operă în concert, la Ateneu pe 13 septembrie, cu Orchestra Barocă din Freiburg și Zürcher Sing-Akademie) sau Britten, cu Orchestra și Corul Radio de la noi, pe 19 septembrie, sînt asemenea exemple.

Am vorbit doar despre programul de după 12 septembrie, cînd apar aceste note. Iar încheierea, făcută și anul acesta de Concertgebouw Amsterdam, e pe măsura întregului festival: minunată! 

Cristian Gheorghe este consultant HR.

Foto: A. Pavel

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.