Muzică & voturi

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Muzică & voturi jpeg

Cu muzica pop românească am avut de-a lungul vieţii o relaţie complexă, de dragoste alternată cu ură. Poate cu dragostea exagerez, dar ura a fost destul de sinceră. Cred că şi dragostea, dacă mă întorc cu amintirile pînă la mijlocul anilor ’80, cînd, în calitate de comandant de detaşament al clasei, am sărutat-o pe obraz pe Mirabela Dauer. Emoţia mi-a fost vie, iar piesele trase pe magul Tesla de la diverse emisiuni radio au fost repere fundamentale în formarea mea ca ascultător de muzică. E drept că-l preferam oricînd pe Engelbert Humperdinck, dar decalajul între ce venea din afară şi ce aveam cu noi, înăuntru, parcă nu era atît de deprimant ca în anii postcomunişti.

Anii ’90 au fost cei în care m-am uitat la muzica uşoară românească mai cu mînie, mai întîi direct în ochii ei, apoi în urmă, peste umăr, cît să văd dacă se mai întîmplă ceva. Generaţia jovială a copilăriei mele – Ţeicu, Moculescu şi distinsele doamne ale revelioanelor de altădată – a fost înlocuită cu bikinii lui Jimi şi atrocităţi vecine cu pornografia infantilă. Cu un singur nume am rămas din anii ’90 – geniul involuntar al clujeanului DJ Boroş, cu primul album conceptual românesc de la Cantofabule încoace.

A nu se înţelege că generaţia optzecistă ar fi fost exemplu de urmat pentru postcomunişti. Era normal ca lucrurile să se schimbe, dar schimbarea de regim s-a făcut cu plagieri neruşinate şi compoziţii intuitive. Am impresia că România a sărit cu totul peste cîteva mişcări majore din istoria muzicii, de exemplu disco şi punk. Punk-ul am început să-l recuperăm cît de cît, dar peste disco am sărit cu totul. Pentru o evoluţie sănătoasă a pop-ului, muzica disco e ca şi calciul – dacă nu-l ai, ajungi la spasmofilie, diagnostic care mă tem că exprimă cel mai corect ce s-a văzut şi s-a auzit în muzica pop nouăzecistă de la noi.

Noroc cu basarabenii care ne dau muzică şi voturi la schimb cu cetăţenie. O-zone ne-au salvat obrazul în discotecile europene. Nu-s nicidecum un ascultător de dance, dar cînd au apărut ei în vizor, am simţit că lucrurile s-au împrospătat. Sigur, versurile au rămas în zona ridicolului, dar au devenit suficient de abstracte încît să poată fi puse pe seama postmodernismului. În plus, au calitatea care a lipsit prea multă vreme din reţetă, şi anume caracterul viral. Nu reuşesc să-mi amintesc nici un refren românesc cu adevărat viral între „Ioane, Ioane, toată lumea doarme“ şi „Maiahi Maiaho“ (sau cum s-o fi scriind). Nici Andre, nici Duţă, nici alţii ca ei n-au reuşit să găsească amestecul magic de silabe, sound şi muzică. Decît poate băieţii ăia cu Jimi şi bikini ar fi avut o şansă, dar uite că nici nu-mi mai amintesc cum se numeau. Poate e mai bine aşa.

Basarabenii par a fi specialişti în memetică, în muzică virală, şi asta nu de ieri-alaltăieri. Canţonetistul parlamentar Ion Suruceanu, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Anastasia Lazariuc „le aveau“ şi ei. Nu sînt destul de erudit să caut dovezi care merg mai adînc în trecut. Moldovenii se impun şi prin faptul că reuşesc, în mare parte, prin propriile forţe. Zdob şi Zdub a fost primul grup rock „de-al nostru“ care suna cu adevărat contemporan – nici generic, nici ştift, nici bătrînicios. Clanul Stratan a infuzat deja în conştiinţa românească şi nu sînt semne că s-ar da la o parte. Alexandrina Hristov e singura tentativă de pe aceste meleaguri de a o imita măcar pe Tori Amos. Iar un sound şi o coerenţă pop-avangardistă ca pe ultimul album al Getei Burlacu nu ţin minte să fi auzit, păcat că e pus mai degrabă în slujba interpretării decît a compoziţiei. Din această generaţie, doar Anna Lesko n-a mers pînă unde ar fi putut să meargă, parcă i s-a întîmplat ceva pe drum. Mă tem că a căutat scurtătura în drumul spre succes şi a nimerit într-o fundătură, model de altfel consacrat în showbiz-ul românesc. E singura dintre cei enumeraţi, de la care, de pe poziţia mea dezinteresată, n-am reţinut nici măcar un refren. La trasul liniei, am impresia că e o conspiraţie la mijloc, dar nu-mi dau seama dacă îi sîntem victime sau beneficiari.

Aron Biro are blogul de critică şi promovare a culturii populare The Deleted Scenes – http://aronbiro.blogspot.com.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.