Nechează poneiul român

Publicat în Dilema Veche nr. 238 din 4 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În România, între anii 1934-1993, un ponei cu o svastică pe fesă ar fi fost pedepsit în felul următor: între 1934-1937 ar fi fost considerat o "provocare avangardistă" denunţată în presa de dreapta şi de mijloc drept insultă sionist-comunistă la adresa "sufletului român"; între 1934-1940, urmăriri penale începînd cu condamnarea şi închiderea artiştilor şi uciderea vinovaţilor artişti de asasini legionari. Statul antonescian ar fi înţeles poneiul cu svastica-n cur ca un atac împotriva aliatului principal al României, Germania nazistă, unde artişti satirici ca George Grosz erau trimişi imediat în lagăre. În România comunistă (1946-1989), un ponei roz ar fi fost interpretat ca o aţîţare a elementelor fascist-legionare-iudaice (depinzînd de fază) împotriva roşului comunist, iar de svastică ce să mai vorbim? Un veritabil atac legionar împotriva republicii populare. Depinzînd de fază - ani grei de puşcărie sau cenzură totală cu dosar la Securitate. Din 1989 pînă-n 1993, un ponei roz cu svastica-n cur ar fi fost interpretat de Adrian Păunescu ca un portret nemăgulitor, din care cauză ar fi deschis el un proces penal în care ar fi susţinut că poneiul e un portret vicios nu numai al lui personal, dar şi al lui Vadim, Iliescu şi Eminescu. În plus, acest fel de ponei cu svastica zumzăie de simboluri antinaţionale şi de referinţe la un trecut al României care nu există decît în fabricaţiile evreilor. În anul 2008, la New York, ponieul roz cu svastica-n cur nu ar fi atras atenţia nici unui român, oficial sau ne, dacă l-ar fi zărit scrijelit pe-un zid sau în metrou, unde ar fi aşteptat să fie şters în compania pulelor cu aripi şi pizdelor cu numere de telefon şi floci de sîrmă. La ICR din New York, în formă de expoziţie, poneiul a fost despărţit de tovarăşii lui de stradă şi prezentat în formă de "artă", o artă venită din Dada care, ştie toată lumea, e invenţie românească (cînd se vede la o instituţie ca Muzeul de Artă Modernă) şi o obrăznicie jidănească atunci cînd apare în forma lui Tristan Tzara sau moştenitorii lui în dispreţ pentru guverne şi graniţe. În secolul XXI, Corina Şuteu a decis că galeria de arte de la ICR din New York ar fi bine pusă la curent cu esteticile moderne ale New York-ului, aproape toate venite din Dada. Corina a decis că Tristan Tzara şi Dada sînt români exact ca Nadia Comăneci şi Constantin Brâncuşi, un adevăr evident tuturor occidentalilor, puţinii dintre ei care au auzit şi de Nadia, şi de Brâncuşi. (Majoritatea au auzit de Dada.) Bine zis, bine făcut, bravo Corina, absolut OK. Desigur, un pic de nedumerire e şi ea necesară: ICR nu a fost bine pregătit pentru controversa care, normal, a urmat. Cu o ţîră de prudenţă, ICR ar fi trebuit să anunţe o masă rotundă cu o sută de academicieni străluciţi îmbrăcaţi toţi în haine tăiate din ziarele rromâneşti în care Dada se desfăşoară zilnic. ICR a preferat masa tăcerii şi şi-a lăsat poneiul roz să facă caca pe ea cu svastica pe cur. Da, domnule Păunescu, insulta asta este la adresa unei opere de artă declarată "simbol naţional". Chemat în grabă să explice poneiul, şeful ICR, un filozof cu simţul umorului, s-a pus să-l "descifreze" pentru literaliştii autohtoni. Pe drumul explicaţiei către ziare, s-a pierdut umorul şi poneiul s-a ponegrit, mîncînd tăciuni din mîna resentimentarilor, şi s-a întors, bătînd din copite, către instituţia lui H.-R. Patapievici, care a fost văzută deodată ca prietenoasă artei decadente, sionist-comunist-iudeo-americană. Asta ar fi, cum spun americanii, a storm in a teapot, o furtună într-o ceaşcă de ceai, dacă n-ar fi vorba de faptul că dinozaurii de tip Păunescu, Vadim, Iliescu au pierdut România. România primului deceniu al secolului XXI devine rapid o democraţie europeană cu mari speranţe şi posibilităţi, în artă ca şi în sport sau inginerie. Singura arenă în care reacţionarii opuşi progresului ţării mai funcţionează e aşa-zisa "cultură" unde ierarhiile stabilite de fascişti-comunişti mai funcţionează. Chestii ca "poet naţional", "artă naţională" ş.a.m.d. mai au ceva încărcătură, ca un telefon mobil cu două minute în el. Păunescu şi compania pot pretinde cumva că svastica de pe curul poneiului e proba de prejudecăţi de care ei înşişi sînt vinovaţi. Pe scurt, ei se proiectează drept adepţii democraţiei prin curul poneiului. Ar fi de surîs dacă, asemenea restului României Dada, n-ar fi demn de hohote de rîs. Andrei Codrescu este scriitor. Pe 3 septembrie s-a lansat cea mai recentă carte a sa, Jealous Witness: New Poems, însoţită de un CD intitulat Storm Songs cu The New Orleans Klezmer All-Stars (Coffee House Press).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.