Obama al Arabiei?

Christopher HILL
Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Obama al Arabiei? jpeg

Din 1989, lumea nu a mai asistat la o asemenea contagiune impetuoasă a libertăţii şi democraţiei, ale căror pasiuni arzătoare au cuprins o vastă şi veche regiune, cu o nevoie stringentă de reformă. Din Maghreb pînă în Levant şi Peninsula Arabică, istoria arabă s-a urnit spre o nouă destinaţie. O nouă generaţie de lideri pare a aştepta să intre pe scena istoriei. 

Astfel de momente constituie adevărate provocări pentru decidenţii străini, care trebuie să vadă limpede lumea aşa cum este, dar şi cum ar putea fi în viitor. În încercarea de a face acest lucru, preşedintele SUA Barack Obama a fost apostrofat în legătură cu nevoia de a trece de partea bună a istoriei, sau – citîndu-l pe Bob Dylan – „să se dea la o parte din faţa noului şdrumţ dacă nu poate da o mînă de ajutor“. 

Sînt, într-adevăr, vremuri dificile şi schimbătoare pentru Statele Unite, mai ales într-un moment în care americanii se aşteaptă ca preşedintele lor să fie purtătorul de emoţii al naţiunii. Modul în care Obama face faţă apelurilor la acţiune, care vin atît de la dreapta cît şi dinspre stînga, poate să influenţeze decisiv finalul evenimentelor – deşi acestea sînt gestionate în primul rînd de către arabi. 

Pe măsură ce îşi defineşte poziţia vizavi de crizele succesive din lumea arabă, administraţia Obama ar face bine să urmeze cîteva linii directoare, care să nu se schimbe odată cu fiecare buletin de ştiri. În primul rînd, a te afla de partea bună a istoriei este una, dar a sugera că Statele Unite inspiră, dacă nu chiar conduc revoltele arabe, este cu totul altă poveste. Poate fi dificil de evitat această percepţie: în mare parte din regiune, presa americană e percepută ca o armă a unei Americi presupus omnipotente. Astfel, cînd reportajele corespondenţilor americani sună aproape ca un cor de majorete, se întăreşte percepţia că America complotează din umbră. 

De aceea, ar fi mai înţelept ca Obama să nu iasă să dirijeze traficul în plin ambuteiaj. Există momente în care preşedintele american ar face mai bine să ţină capul la cutie, cu riscul de a părea absent şi neimplicat. Acesta este unul dintre acele momente. 

O analiză obiectivă a ceea ce se întîmplă la faţa locului este esenţială, însă se poate dovedi anevoioasă într-un spaţiu în care se amestecă simbolurile culturale ale unei lumi globalizate. În timp ce mulţi americani ar vrea să creadă că taberele se împart între cei care folosesc sau nu Twitter-ul, sau între cei cu sau fără profil de Facebook, alte elemente identitare sînt cele care contează cu adevărat în situaţia de faţă. Desigur, nimănui nu-i place să vorbească de „tribalism“ sau „conflicte de clan“, însă aceste elemente de identitate joacă de multe ori un rol-cheie în predispoziţia oamenilor de a ieşi în stradă. De fapt, aura de incorectitudine politică a acestor termeni reflectă absenţa oricărui astfel de principiu organizator în societăţile globalizate contemporane. Însă acesta nu poate fi un motiv de a elimina astfel de categorii de analiză, acolo unde chiar se aplică. 

În al treilea rînd, există cel puţin o motivaţie pentru revoltele arabe, care a infiltrat şi politica vestică: graba de a trece în plan secund faptele, riscurile şi viitorul, numai pentru a-i da afară pe băieţii răi. Acest sentiment este reflectat de sloganul devenit omniprezent în regiune: „Poporul vrea să răstoarne regimul“. 

Unii dintre aceşti „băieţi răi“ au cam expirat, ca să ne exprimăm frumos. În unele cazuri, ei şi clica lor au furat mare parte din avuţia naţională. Cine ar putea considera această motivaţie în vreun fel inferioară scopului înalt al democraţiei? Atitudinea „să-i scoatem afară pe băieţii răi“ este deci mai mult decît respectabilă. Însă, din păcate, nu conduce întotdeauna către mai multă democraţie.  

Vor exista inevitabilele apeluri către Vest – mai exact SUA –, pentru a răsturna tiranul cu ajutor militar.   

Cînd apar astfel de situaţii, decidenţii ar trebui să tragă adînc aer în piept şi să se întrebe cum a ajuns tiranul acolo. Cînd forţele conduse de americani au răsturnat regimul lui Saddam Hussein în 2003, nu s-a depus un minim efort pentru a înţelege cum un ţăran tiran ca Saddam a reuşit să acapareze puterea şi s-o păstreze atîta timp. Cum a manipulat el relaţiile dintre sunniţi şi şiiţi şi cum a gestionat atît de bine complexităţile sistemului tribal irakian? 

Desigur, teroarea se afla la baza metodei lui Saddam, însă a existat şi un element de înţelegere a proceselor politice şi sociale interne. Statele Unite – acum, în cel de-al nouălea an de angajament militar, care a costat ţara mai mult de 1000 de miliarde de dolari, cu mii de vieţi americane şi irakiene pierdute – ar fi trebuit să încerce să înţeleagă aceste procese, cel puţin la fel de bine ca Saddam. Aceste lecţii ne-ar fi prins bine, ca să ştim cum să ne raportăm la noua lume arabă, care nu va fi neapărat şi democratică.  

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru Asia de Est, a fost ambasadorul Statelor Unite în Irak, Coreea de Sud, Macedonia și Polonia, trimis special al SUA în Kosovo, negociator al acordurilor de pace de la Dayton și negociator-șef cu Coreea de Nord în perioada 2005-2009. Este decan al Korbel School of International Studies, din cadrul Universității Denver.

Copyright: Project Syndicate, 2011  
www.project-syndicate.org
traducere de Alexandra TODERIŢĂ

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.