Politicienii şi jurnaliştii au agenda mică

Ionuţ CODREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Politicienii şi jurnaliştii au agenda mică jpeg

Sistemul şi emanaţii săi habar nu au ce mai fac şi cine mai sînt cetăţenii României de azi. A reconfirmat-o premierul României, pe 19 martie 2013, la postul BBC, cînd i-a indicat pe romii noştri ca principal factor de risc pentru sistemul de securitate socială din Marea Britanie. Curat simptom de hipogonadism instituţional. Oboseală, iritabilitate sau lipsă de concentrare? Ce-i mînă în lupta declaraţiilor publice şi oficiale?

Cînd vine vorba de romi, politicienii şi jurnaliştii arată cît de subdezvoltate le sînt gonadele. Dar asta nu-i împiedică să comunice tabloid şi senzaţionalist. Iar romii, în ciuda pauperităţii generalizate, hrănesc numeroase guri de politicieni şi jurnalişti din ţara asta. Dacă eşti politician şi nu ai program, dai vina pe romi, pensionari, persoane cu dizabilităţi sau mămici. Dacă eşti jurnalist şi nu ai reuşit să cuprinzi întregul tablou instituţional şi social, dai vina tot pe romi şi ceilalţi năpăstuiţi. Iar dintre toate păturile de năpăstuiţi, romii sînt cel mai uşor de arătat cu degetul şi învinuiţi de eşecul progresului naţional. Pentru că, nu-i aşa, toţi am fost bătuţi de romi cînd eram mici, dar toţi avem cîte un prieten rom. Care e OK!

După anii 2000, presa şi politicul au avut, prin diferite mecanisme, cam aceeaşi agendă. Un punct important de pe agendă a fost legat de situaţia etniei rome, în sensul demonizării şi decontării unor eşecuri instituţionale legate de convieţuire şi securitate societală. Pînă să aderăm oficial la Uniunea Europeană, conform relatărilor din presă, romul din România era un găinar şi un scandalagiu notoriu. Monitorizările noastre de presă (disponibile pe site-ul activewatch.ro) arătau clar o tendinţă perversă a jurnaliştilor de a sublinia că hoaţa nu era doar hoaţă. Era o pirandă şi avea cîţiva puradei.

Lucrurile au luat o turnură şi mai ciudată, imediat ce România a devenit membră a Uniunii Europene. Cazul Mailat din 2008 a fost judecat de presa din România înainte ca justiţia din Italia să se pronunţe. Jurnaliştii de la Bucureşti, abonaţi la o singură sursă de ştiri din Italia, renumită pentru derapaje facistoide, au sugerat dihotomia român-ţigan. Iar publicul europoid din România a răspuns favorabil. Pentru toată lumea, era evident că un posibil criminal din România, încă nejudecat, nu putea fi decît „ţigan“. În nici un caz român elevat şi cu respect pentru valorile democraţiei. Şi bulgărele de zăpadă a crescut exponenţial, pentru că şi arena publică de dezbatere şi-a schimbat coordonatele. Dezbaterea virtuală, sub formă de comentarii online protejate de anonimat, a început să-şi arate găunoşenia. Publicul consumator de presă online a devenit tot mai agresiv. Ethosul naţional urlă şi astăzi în subsolul articolelor electronice, în timp ce paradigma „rom-ţigan vs român“ consumă multe energii şi biţi.  

În urmă cu doi ani, am realizat două studii de caz în presa electronică, unul privind iniţiativa 668/1.09.2010 (cunoscută drept „Iniţiativa Prigoană“, de înlocuire a denumirii oficiale de „rom“ cu „ţigan“) şi altul privind mediatizarea fenomenului cerşetoriei în mass-media româneşti. Online-ul românesc a spumegat imnuri naţionaliste şi fasciste, orbit de ură virtuală. Practic, o parte dintre cetăţenii digitalizaţi ai ţării au juisat la unison pentru o delimitare semantică netă de o etnie constituantă, fără să caute cauzele unor fenomene sociale indezirabile într-o democraţie sănătoasă. Filmul urii virtuale rula nestingherit şi nemoderat, în timp ce politicienii români invocau responsabilitatea comună a statelor membre în procesul de integrare a romilor, în timp ce locuitorii ţării erau supuşi la măsuri de austeritate greu de tolerat. Se pare că o executare silită de către bancă era mai uşor de gestionat în Berceni decît alterarea imaginii de către „cerşetorii ţigani“ de la Berlin.

Fără pretenţii de political corectness şi respectînd dreptul fiecărui individ de a-şi organiza viaţa în funcţie de propriile valori şi percepţii, lansăm, totuşi, cîteva întrebări retorice. Romii din România sînt needucaţi pentru că au predispoziţie genetică sau culturală, ori pentru că, după doi ani de camere de supraveghere la examenul naţional de Bacalaureat, rata de admitere este de 50% pentru toţi absolvenţii de clasa a XII-a? Romii din România sînt infractori din fire pentru că „aşa sînt ei“, sau pentru că Poliţia Română încă nu a dat de urma a 2339 de persoane (conform statisticilor oferite de Poliţia Română pe site-ul oficial) suspectate de crime, jafuri, înşelăciune sau trafic de fiinţe umane? Unii romii din România sînt nesimţit de bogaţi şi aroganţi pentru că „le place aurul“ sau pentru că statul român găzduieşte în Guvern şi în Parlamentul naţional indivizi care nu-şi pot justifica averile şi interesele?

Traiul în România e complex, greu şi arbitrar. Păcat că nu vedem pădurea din cauza unor aparate reproducătoare mici, din politică şi presă. Pentru că, da, principalul simptom al hipogodanismului este chiar subdezvoltarea aparatului reproducător extern. Aşadar, pierderea raţiunii şi a rezonabilităţii este, oarecum, explicabilă.

Ionuţ Codreanu este coordonator de proiecte de cercetare media la Active Watch.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.