Poveste de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Poveste de Crăciun jpeg

A fost odată ca niciodată... Într-un orăşel dintr-o ţară îndepărtată, înconjurată de munţi înalţi, cu păduri seculare, trăia un băiat cuminte. Avea o casă frumoasă, în mijlocul unei grădini pline de mister. Chiar şi iarna, cînd crengile copacilor se înclinau sub promoroacă, piţigoii veneau în zbor în căutare de mîncare, ştiind că vor găsi bucăţile de miez de nucă puse anume pentru ei. Tufişurile de la marginea grădinii, dezgolite de frunze, se cutremurau în bătaia vîntului de la răsărit. Erau vremuri tulburi şi oamenilor le era teamă pînă şi de umbra lor.

A fost odată ca niciodată... Aşa începeau poveştile de odinioară, pe vremea cînd încă plopul nu făcea pere şi nici răchita micşunele... În casă, unde tatăl lui aprindea focul cu crenguţe, punînd apoi vreascuri tot mai mari, încă înainte să se lumineze de ziuă, băiatul aştepta să se încălzească soba de teracotă, în faţa căreia motanul dormea pe covoraşul lui. O auzea pe bunica trebăluind prin bucătărie. Asculta colinde la un post de radio interzis, înregistrate cu zeci de ani în urmă, înainte ca Regele să plece în exil. „O, ce veste minunată“, „Moş Crăciun cu plete dalbe...“ şi alte colinde care îl făceau să uite de prezentul tot mai întunecat şi să se gîndească la o lume cu adevărat mai bună, plină de turtă dulce şi ciocolată cu lapte.

Apoi, o ajuta pe bunica să facă prăjituri şi cozonaci. Focul duduia în soba din bucătărie, în timp ce ei doi spărgeau ouăle şi frămîntau aluatul. Pentru prima dată, în anul respectiv, bunica s-a hotărît să facă şi biscuiţi, după nişte reţete găsite într-o revistă ungurească. Din aluat cu unt, tăiaţi în forme diferite, urmau să fie atîrnaţi în coşuleţe din hîrtie de mătase, pe bradul adus de tatăl lui la ceas de seară, pe care acum, în seara de Ajun, aveau să îl împodobească. Crengile cu ace lungi – de brad alb, mai rezistent la căldură – începeau să înmiresmeze încăperea cu aroma lor, îndelung aşteptată. Globurile multicolore, strălucitoare sau mate, cu decoraţiuni minuţioase, îşi împleteau cărările cu ghirlandele aurite şi lampioanele chinezeşti şi japoneze, cu franjuri de mătase. Bomboanele învelite în hîrtie poleită se salutau politicos cu conurile de brad, mai sobre, dar nu mai puţin elegante. Din cuptor venea mirosul ademenitor de cozonaci cu nucă, şi aluatul lor pufos, cu coajă rasă de lămîie, te îndemna să muşti cu poftă. Sub bradul împodobit, crenguţe răsfirate şi bomboane presărate pentru oaspetele ales, de toţi aşteptat. Cînd pregătirile erau pe terminate, băiatul pleca împreună cu tatăl lui la o plimbare de seară, prin zăpada care scîrţîia sub talpa ghetelor lustruite cu grijă. Mergeau, ca de obicei, la gară, să privească trenurile. Locomotivele cu abur pufăiau sfătos, unele cu un aer mai modest, trăgînd un tren local, altele cu mîndria lor aristocratică, pe măsura expresului internaţional pe care îl puneau în mişcare, după o scurtă oprire în orăşelul nostru de provincie a unui fost mare imperiu. Privind vagoanele elegante dispărînd în noapte, băiatul visa şi el cu ochii deschişi... Domni eleganţi, în costume de seară, croite pe măsură, şi doamne distinse, în rochii de mătase, cu coliere strălucitoare, afundîndu-se în fotoliile de catifea de odinioară...

Între timp, acasă, doar omul de zăpadă mai veghea bradul de-abia împodobit. Doar el îl vedea pe Moş Crăciun, venind ca în fiecare an, cu darurile de nepreţuit ascunse în sacul de poveste, punîndu-le sub ramurile împodobite. Portocale parfumate, din ţări mai calde, smochine încă pline de sevă, curmale nespus de dulci şi stafide din cămările sultanului. Doar omul de zăpadă îl vedea, în bătaia rece a vîntului, printre crengile dezgolite ale copacilor. Şi motanul dormea în faţa sobei, torcînd alene şi visînd la o lume mai bună, în care e plin de tot ce-ţi pofteşte inima.

Cînd ajungea şi băiatul înfrigurat, îmbujorat şi nerăbdător, cadourile îl aşteptau sub brad, cuminţi, în pachetele învelite în hîrtie poleită, legate cu panglici învolburate, pe care se grăbea să le deschidă. Era un an norocos. O ediţie completă a celor 1001 de nopţi, cu poveştile neasemuite ale Şeherazadei, cu Harun al Raşid, şi Ali Baba, şi lampa lui Aladin... Ilustraţiile colorate îi stîrneau şi mai mult imaginaţia, purtîndu-l pe covorul fermecat, spre minaretele Bagdadului şi ale Basorei, apărat de duhul cel bun şi mîngîiat de soarele mai blînd din asfinţit. Dar Moş Crăciun era deja departe, în sania lui cu zurgălăi, departe, tot mai departe...

A fost odată ca niciodată... Că de n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit!...  

Alcor C. Crişan este traducător şi profesor.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.