Prin lume

Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
Prin lume jpeg

Ideea noastră de străinătate s-a schimbat odată cu deschiderea de după decembrie ’90. Ceilalţi, străinii, nu au mai fost văzuţi ca fiind ceva atît de diferit. Au venit aici ca să ne vadă, am mers şi noi la ei ca să-i vedem. Au venit şi ca să facă treabă şi ne-am dus şi noi la ei cu treburi. Am descoperit că sînt în definitiv ca noi, poate totuşi un pic diferiţi. Diferenţele s-au văzut pe parcurs, cu bune şi cu rele. Două întîmplări recente îmi par sugestive în acest sens. În februarie am fost o lună la Barcelona pentru un stagiu de cercetare. Am stat într-o cameră închiriată într-un bloc. Din prima zi, de cum am deschis prima oară geamul, m-a izbit un aer de familiaritate. La început n-am înţeles de unde acest sentiment de „acasă“, dar pe măsură ce mi-am dat seama că înţeleg conversaţia muncitorilor de pe schela bloculului de vizavi, unde se recondiţiona faţada, am înţeles şi cît de aproape sînt totuşi de viaţa în ţară. „Conversaţia“ însemna de fapt o suită de comenzi scurte de genul vino aici, du-te acolo, adu-mi aia, fă asta etc., toate făcînd însă apel inevitabil şi la organele sexuale ale tuturor rudelor participanţiilor. Aşa mi-am dat de altfel seama că vorbesc româneşte, cu un puternic accent din nordul extrem al ţării. Experienţa a fost traumatizantă căci, la mii de kilometrii de casă, aveam parte de o atmosferă de şantier românesc, cu tot ce are el mai urît din punct de vedere verbal. Şi aşa de dimineaţa de la 8 pînă seara la 6, la 15-20 de metri de mine. Şi să nu credeţi că nu se auzea, ba da, auzeam şi înţelegeam perfect, căci se striga ca în codru, chit că erau la cîţiva metri unul de altul. 

Ce vină aveam eu? Înţelegeam româneşte. Cred că, dacă ar fi fost puşi să lucreze la vreo biserică, fie ea Sagrada Família sau vreo biserică din lemn, tot ca la bordel s-ar fi purtat. Bănuiesc că asta îi face să se simtă mai tari, mai puternici, mai altfel, mai ales crezînd poate că nu-i înţelege nimeni. Totuşi, Spania e plină de români, ca de altfel, întreaga lume.

Azi, cînd umbli prin lume, o poţi face în două feluri: ca turist sau ca lucrător. Ca turist vezi, ca lucrător faci. Într-un caz percepi lucrurile din afară, în celălalt le simţi dinăuntru. Ambele te ajută, pînă la urmă, să-ţi vezi şi să-ţi înţelegi propria ţară, pentru că îţi oferă un termen de comparaţie. Din această perspectivă, în prezent mă simt cetăţean universal şi-mi place foarte mult că pot umbla prin toată Europa doar cu buletinul.

Am călătorit mult în ultima vreme. Doar în ultima jumătate de an am fost la Lyon, Madrid, Haga, Barcelona şi Valencía. Peste tot am fost cu treabă: la conferinţe, seminarii sau stagii de cercetare. Mersul „cu treabă“ mă făcea să mă simt mai „de-al casei“, pentru că nu veneam ca să văd cum „stă treaba“, ci ca „să fac treabă“. Identitatea de acasă îmi este recunoscută azi şi afară, dîndu-mi impresia unei stări de normalitate, deşi cred că normalitatea o vom dobîndi cu adevărat doar cînd străinii de la noi n-or să mai fie detectaţi de la o poştă.

Prin ce îi detectăm? În primul rînd prin atitudine. Sînt calmi, toleranţi, afişînd o faţă luminoasă şi demnă. Noi sîntem umorali, gălăgioşi şi irascibii, pe faţa noastră citindu-se imediat dorinţele şi anii. Şi nu ştiu de unde s-a încetăţenit ideea că am fi toleranţi şi liniştiţi. Sîntem toleranţi, poate, faţă de corupţie, trădare, mizerie sau scandal, căci altfel sîntem cît se poate de intransigenţi şi agresivi. Iar cea mai bună măsură a acestei atitudini e, poate, strada. Căci nu tolerăm şi sărim ca arşi dacă cineva ne atinge din greşeală, în schimb nu avem nici o problemă cînd trecem pe roşu. Iar străinătatea nu va mai fi o lecţie de alteritate cînd vom mai lua totul personal, cînd vom gîndi colectiv şi cînd vom face o bună şi civilizată trecere de la visceral la cerebral.

Ca profesor, ai astăzi posibilitatea să umbli mult: să umbli prin lume, să cunoşti oameni, să ai acces la idei, concepte şi argumente. Azi, nu poţi să fii competitiv fără să fii cuplat la circuitul universal al ideilor. Şi lumea e făcută din aceste idei: ideea de Uniune Europeană, ideea de străinătate, ideea de alteritate. Mă simt cetăţean al lumii ideilor şi poate acest lucru îmi dă o oarecare detaşare şi independenţă faţă de cotidian. Cînd Republica Literelor îţi este patrie, îţi priveşti altfel ţara: devii un pic turist în propria-ţi ţară şi te bucuri altfel de ea. Acest „acasă“ ne face să ne „bucurăm“ în mod bizar de defectele străinătăţii: observăm cu plăcere că şi la ei e mizerie, şi la ei e corupţie, şi la ei e birocraţie. Dar e totuşi altfel şi acest „altfel“ nu-l observăm cu adevărat decît după o baie de străinătate, la întoarcerea acasă, cînd ne întîmpină cîini mizeri cu suflet mare, care dau molcom din coadă, dospind o agresivitate latentă şi de haită, burţi şi feţe buhăite, şi ghiuluri şi lanţuri groase. Pe de altă parte, avem şi insule de normalitate. Unele instituţii (mai ales de învăţămînt, de la grădiniţe, la licee şi la universităţi) au aceeaşi atmosferă de „afară“. E un aer proaspăt aici. E altă idee. Ne molipsim, încet, de străinătate. Şi, vorbind de a doua întîmplare în care am detectat schimbarea: acum cîteva zile, de Paşte, am fost la ţară, unde cineva din sat a ţinut să ne facă un cadou culinar. Nu era vorba, aşa cum ne-am fi aşteptat, de friptură de miel, nici de sarmale, cozonac sau ouă înroşite, era vorba de... lasagna. O preferau în locul sarmalelor. Şi era bună.

Sorin Costreie este lector la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Sorin Grindeanu FOTO Mediafax
Congresul PSD, în toamnă. Sorin Grindeanu: „Eu sunt mai taliban decât Marcel Ciolacu”
Președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a declarat luni seară, la România TV, că viitorul congres al partidului va avea loc „mai mult ca sigur în această toamnă”.
facturi
Românii muncesc doar ca să-și poată plăti facturile. Pentru distracție au nevoie de un al doilea job
Românii muncesc doar ca să-și plătească facturile și să-și asigure necesarul de zi cu zi, nemaiavând bani și pentru distracție, conform unor studii de specialitate, care arată că o bună parte dintre repondenți își caută asiduu un al doilea job, pentru a-și suplimenta veniturile.
Cazanele Dunării  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (40) JPG
Chipul lui Decebal de la Cazanele Dunării, kitsch sau reper istoric? „S-a lucrat zece ani, dar nu seamănă deloc cu Decebal”
Cazanele Dunării sunt una dintre cele mai spectaculoase zone ale României, iar peisajul sălbatic al defileului este completat de sculptura imensă care îl înfățișează pe regele Decebal. Monumentul atrage numeroși turiști, dar și contestatari.
image png
Grindeanu spune că pachetul doi de măsuri fiscale trebuie să corecteze inechităţile: „Supraimpozitarea se va aplica şi la bănci”
Preşedintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a declarat luni seară că, pentru a echilibra povara fiscală, al doilea pachet cu măsuri fiscale trebuie să conţină corecţii esenţiale
piatra din rosetta foto wikipedia JPG
15 iulie: În urmă cu 226 de ani, a fost descoperită Piatra din Rosetta - cheia descifrării hieroglifelor egiptene
Pe 15 iulie au avut loc evenimente ce au schimbat istoria lumii, de la descoperirea Pietrei din Rosetta, la naşterea pictorului olandez Rembrandt, moartea dramaturgului rus Anton Cehov sau asasinarea creatorului de modă Gianni Versace.
Alina Sorescu, sursa foto Instagram jpg
Alina Sorescu a împlinit 39 de ani. În compania cui a sărbătorit artista și ce dorință și-a pus: „Îmi imaginam un traseu mult mai lin”
Alina Sorescu a împlinit 39 de ani, iar de ziua ei a radiat de fericire. Cântăreața a marcat acest moment important printr-o ședință foto deosebită, în compania fiicelor sale și a dezvăluit ce își dorește cel mai mult în noua etapă a vieții sale.
Tanczos Barna, fb jpg
Tanczos Barna spune că se putea și fără majorarea TVA, dar era nevoie de o măsură similară ca impact: „Puține tipuri de impozit ar fi putut-o suplini”
Puține tipuri de impozit ar fi putut suplini majorarea TVA, a spus Tanczos Barna, luni, la Digi24. Vicepremierul a afirmat că „nu este o măsură de dorit, dar a fost o decizie necesară”.
instant ilie bolojan conferinta presa 012 inquam photos octav ganea jpg
Predicțiile îngrijorătoare ale economiștilor după ce premierul Bolojan a anunțat măsurile de austeritate
Măsurile Guvernului Bolojan nu vor reduce deficitul bugetar sub 7%, așa cum ne-a cerut UE. În pofida sacrificiilor și a măsurilor draconice de austeritate, avem cel mai mare deficit de cont curent și comercial raportat la PIB și pare că România că se îndreaptă spre faliment, avertizează economiștii.
czikszereda jpg