Lunile trecute, judeţele de jos ale Olteniei, o parte a judeţului Oltul şi întreg judeţul Teleorman au fost bîntuite, acesta din urmă într-un mod înfiorător, de epidemia variolei. Astăzi încă, deşi răul merge descrescînd, mulţumită măsurilor energice pe care le-a desfăşurat serviciul sanitar, nenorocitele populaţiuni dela ţară dau o mortalitate extraordinară din cauza flagelului.

Alarmat de această stare nenorocită de lucruri, serviciul sanitar central a pornit inspecţiuni peste inspecţiuni, şi ce a descoperit pînă în sfîrşit? că în judeţul Teleorman, mai cu seamă, de vreo 17-18 ani niciodată nu s-a aplicat regulamentul pentru vaccinare; că rapoartele serviciului sanitar local în privinţa numărului vaccinărilor erau toate arbitrare şi prin urmare fictive; că cifrele arătate, privitor la numărul copiilor vaccinaţi, nu erau decît închipuite de către acei ce erau datori să execute vaccinarea.

Aproape douăzeci de ani prin urmare nu s-au vaccinat în Teleorman nici 5 la sută din cîţi se declarau de serviciul respectiv ca atari. Aşa, se înţelege dela sine ce favorabil teren a găsit epidemia; fireşte că succesul strălucit al variolei era mai dinainte garantat de onesta activitate a serviciului medical public. Dar, va zice cineva, oamenii prepuşi la serviciul medical din localitate au fost nişte criminali cînd au minţit astfel, căci, din neîndeplinirea datoriei lor, din minciunile oficiale cu care ascundeau aceea abatere a lor, a rezultat pieirea atîtor copilaşi, mai fericiţi poate aceia chiar, decît cei ce scăpînd de moarte au rămas infirmi, orbi, surzi, tîmpi!

Dar ar trebui o pedeapsă exemplară pentru acei ce au cauzat atîta rău! Şi ce făceau dacă nu se ocupau cu datoria lor, acei oameni? Pentru ce, în ce scop au desăvîrşit ei această infamie contra vieţii atîtor nenorocite familii? Pînă aici! zicem noi. Cum e poate astfel acuza nişte oameni nevinovaţi. Cum? ce făceau? Făceau politică şi mi se pare că aceasta este datoria cea mai de căpetenie a unui cetăţean. Şi înainte de a fi doctor, felcer, vaccinator, cineva e cetăţean.

Se ştie că Teleormanul este judeţul în care luptele politice sînt conduse de unii din cei mai aprigi şi mai intransigenţi bărbaţi politici; este de ajuns să pomenim numele onor. d. Kiriţescu sau Kiriţopolu – căci pînă acuma Academia nu a fixat ortografia acestui nume ilustru. Poftim, în mijlocul unor lupte de principii, de te mai ocupă cu detalii ca acestea, salubritate, igienă, vaccinare şi altele, căci se ştie că spiritele politice superioare neglijează detaliile; astfel de spirite îmbăţişează numai generalităţile şi astfel sînt obligate să cultive nu vaccina, ci principiile.

Presupunem că toţi copiii – care au pierit de atîţia ani – al căror nume nu se poate ştii, şi nici nu trebue să-l ştim, pentru că iar am cădea în detalii, – presupunem zic că ar fi trăit, sau alţii n-ar fi orbit; ce fel de viaţă ar fi fost aceea? ce fel de cetăţeni ar fi fost ei fără conştiinţa drepturilor lor politice, fără înţelegerea instituţiilor pe cari şi le-a dat naţiunea, într-un cuvînt fără principii? Ar fi vegetat, ar fi trăit ca robii, nu ca oameni liberi; alţii ar fi văzut; dar oare vede omul fără lumina inteligenţei şi a conştiinţei de cetăţean? Ar fi fost vaccinaţi, dar n-ar fi avut principii, şi ştiut este astăzi că un om fără principii, o naţiune fără principii, este, cum să zic? – în fine este rău, este o nenorocire pe lîngă care toate variolele din lume nu s-ar putea compara.

Să lăsăm dar micile detalii, şi să căutăm a avea principii. Principiile mai întîi! apoi, vine variola şi apoi vaccina. Şi în adevăr după atîta calamitate, judeţul Teleorman, tare în principii, a primit în fine dela serviciul sanitar superior o întreagă brigadă de vaccinatori, care, după afirmaţia onor. şef. dr. Felix, a şi făcut în trei săptămîni pînă azi vreo 26.000 (citeşte douăzeci şi şase de mii) de vaccinări.

S-a constatat se-nţelege prealabil dacă micii şi marii cetăţeni aveau principii, pentrucă vaccina, cum am zis, nu poate trece înaintea principiilor.