Privind sfîrșitul cîtorva filme românești

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Privind sfîrșitul cîtorva filme românești jpeg

Cele două eroine ale thriller-ului regizat de Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile (2007) – Otilia (personajul activ al conflictului) și Găbița (prezența prin excelență pasivă) – se reunesc la o masă din restaurantul hotelului, după ce povestea cu avortul ilegal (căci ne aflăm în România anilor ’80) făcut de Găbița – pentru care Otilia, prietena sa, a făcut toate demersurile (și a trecut și prin șantajul sexual al „domnului Bebe“) – a luat sfîrșit fără să fie prinse. 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile păstrează o destul de accentuată simetrie între începutul și finalul său, deschizîndu-se și închizîndu-se cu o scenă în care Găbița fumează la o masă – începutul arată o mînă cu o țigară aprinsă care intră în cadru, iar Otilia intră dintr-un colț al camerei cîteva secunde după ea. Filmul creează o discrepanță îngroșată între cele două eroine, care ține de clasicismul său. Pe de o parte, Otiliei îi pasă: e prinsă într-o fugă continuă, atrăgînd în acest ritm întregul film, și are mereu un nod în gît, ca atunci cînd, în timp ce cele două personaje stau la masă în restaurant, chelnerul le aduce meniul și îl prezintă cu diminutive („ficățel“, „măduvioare“). Găbița, e, în schimb, nepăsătoare – spune pe un ton sec, fără emoție, că a coborît pentru că nu mai putea de foame. În acest tablou, cu Găbița de o parte și Otilia în cealaltă parte a mesei, în adîncimea cadrului se distinge muzica de la o nuntă din hotel, din care se aude refrenul „Și m-am îndrăgostit de tine“. Cele două imagini (cea din prim-plan și cea din planul mai îndepărtat) se contrazic ironic: cea din fundal corespunde imaginii romance-ului filmelor mainstream în care nunta reprezintă happy-end-ul, iar cea din prim-plan, cu cele două fete, corespunde finalului lor dramatic, needulcorat. Din acest cadru, dispozitivul cinematografic se retrage cînd sonorul cu muzica de nuntă este oprit și înlocuit cu cel al traficului din afara restaurantului, alături de niște lumini reflectate de pe geam pe corpurile personajelor, făcînd simțită prezența unui „în afară“. Sîntem retrași, astfel, afară din poveste, pentru ca mai apoi Otilia să privească înspre cameră. Povestea celor două fete e însă lăsată pe alocuri neîncheiată: cîteva lucruri rămîn amintite și apoi lăsate în suspans. Părinții care trebuiau să vină în seara aceea, domnul Bebe care își uită buletinul la recepție sau Otilia care sustrage din valiza lui Bebe un cuțit care ar fi putut să-i servească drept armă, pentru ca apoi să îl scoată după plecarea lui, sînt elemente care stîrnesc suspansul pentru ca apoi să fie abandonate, ca și cum rezolvarea problemelor pe care le suscită devine neimportantă, sau ca și cum ne-ar arăta că lumea e mai mare decît cea a filmului: nu totul poate fi cunoscut sau soluționat.

În Sieranevada (2016), cel mai recent film al lui Cristi Puiu, conflictul nu e unul singur. La evenimentul parastasului lui Emil, certuri de toate felurile, de la cele conjugale între Lary și soția sa, la mici discuții între mamă și fiu, la certuri între mesenii veniți la parastas privind evenimente politice sau la izbucnirea unei mătuși care deplînge infidelitatea soțului. Au loc veniri și plecări ale musafirilor, se așteaptă preotul care în-tîrzie, sînt intrări și ieșiri ale vecinilor care aduc mîncare și multă vorbărie neaglutinată în jurul unui unic subiect. Finalul nu rezolvă nici una dintre multele probleme narative, în afara faptului că, după îndelungi așteptări, sosește preotul și se pune masa. Nici încurcătura cu rochia de serbare a fetiței lui Lary, nici povestea croatei căreia îi e rău, nici continuarea discuției despre amintita, în treacăt, infidelitate a lui Lary nu sînt propriu-zis rezolvate. Ele sînt încheiate, în final, de un rîs eliberator, al celor doi frați care apucă, în sfîrșit, să mănînce, în fața vărului lor, îmbrăcat într-un costum prea larg, care nu i se potrivește, dat de pomană, după care acesta din urmă se așază, conform tradiției, în capul mesei, în locul liber al celui decedat. Filmul lui Cristi Puiu se vrea o felie de viață, o parte minusculă, rămasă de aceea incompletă, nerezolvată, din marele întreg.

În Pororoca (2017), filmul regizorului Constantin Popescu, finalul provoacă un șoc bine pregătit, calculat pentru a contrasta cu urmărirea îndelungată într-un plan-secvență de peste zece minute, a pierderii unui copil de sub ochii părintelui său și, mai ales, de sub privirile noastre. Finalul contrastează de asemenea și cu lunga degradare ulterioară, fizică și psihică, a tatălui care se învinuiește de pierderea fiicei: de la accese de furie, în care devastează bucătăria, la scena în care rămîne chircit, dezbrăcat, plîngînd pe jos. Ceea ce părea că e o dramă cu nuanțe de policier (tatăl începe să caute vinovatul) capătă în ultimele minute efecte de horror (tatăl se transformă într-un ucigaș feroce). Așa cum secvența cu fetița care dispare nu e filmată pentru a explica circumstanțele, ci doar pentru a ne lăsa să observăm faptele (joaca cu alți copii, apropierea de un balon, elementele care distrag atenția, precum conversațiile din apropiere), nici întrebarea dacă cel care e bănuit de părinte e cu adevărat vinovatul nu este clarificată. Cîteva indicii precum găsirea unei păpuși de pluș în casa celui bănuit dau de înțeles că tatăl ar putea avea dreptate, dar restul (de ce a fost răpită? unde se află? care e rețeaua din care face parte cel suspectat?) rămîne în beznă. Pororoca e și despre limitările cunoașterii. 

Ancuța Proca este critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cazanele Dunării  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (40) JPG
Chipul lui Decebal de la Cazanele Dunării, kitsch sau reper istoric? „S-a lucrat zece ani, dar nu seamănă deloc cu Decebal”
Cazanele Dunării sunt una dintre cele mai spectaculoase zone ale României, iar peisajul sălbatic al defileului este completat de sculptura imensă care îl înfățișează pe regele Decebal. Monumentul atrage numeroși turiști, dar și contestatari.
image png
Grindeanu spune că pachetul doi de măsuri fiscale trebuie să corecteze inechităţile: „Supraimpozitarea se va aplica şi la bănci”
Preşedintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a declarat luni seară că, pentru a echilibra povara fiscală, al doilea pachet cu măsuri fiscale trebuie să conţină corecţii esenţiale
piatra din rosetta foto wikipedia JPG
15 iulie: În urmă cu 226 de ani, a fost descoperită Piatra din Rosetta - cheia descifrării hieroglifelor egiptene
Pe 15 iulie au avut loc evenimente ce au schimbat istoria lumii, de la descoperirea Pietrei din Rosetta, la naşterea pictorului olandez Rembrandt, moartea dramaturgului rus Anton Cehov sau asasinarea creatorului de modă Gianni Versace.
Alina Sorescu, sursa foto Instagram jpg
Alina Sorescu a împlinit 39 de ani. În compania cui a sărbătorit artista și ce dorință și-a pus: „Îmi imaginam un traseu mult mai lin”
Alina Sorescu a împlinit 39 de ani, iar de ziua ei a radiat de fericire. Cântăreața a marcat acest moment important printr-o ședință foto deosebită, în compania fiicelor sale și a dezvăluit ce își dorește cel mai mult în noua etapă a vieții sale.
Tanczos Barna, fb jpg
Tanczos Barna spune că se putea și fără majorarea TVA, dar era nevoie de o măsură similară ca impact: „Puține tipuri de impozit ar fi putut-o suplini”
Puține tipuri de impozit ar fi putut suplini majorarea TVA, a spus Tanczos Barna, luni, la Digi24. Vicepremierul a afirmat că „nu este o măsură de dorit, dar a fost o decizie necesară”.
instant ilie bolojan conferinta presa 012 inquam photos octav ganea jpg
Predicțiile îngrijorătoare ale economiștilor după ce premierul Bolojan a anunțat măsurile de austeritate
Măsurile Guvernului Bolojan nu vor reduce deficitul bugetar sub 7%, așa cum ne-a cerut UE. În pofida sacrificiilor și a măsurilor draconice de austeritate, avem cel mai mare deficit de cont curent și comercial raportat la PIB și pare că România că se îndreaptă spre faliment, avertizează economiștii.
czikszereda jpg
Ionut Mosteanu FB jpg
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu: „Susțin decizia președintelui Trump de a sprijini în continuare Ucraina cu armament modern, inclusiv cu sisteme Patriot”
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, consideră anunțul președintelui american, Donald Trump, cu privire la trimiterea de armament Ucrainei prin intermediul NATO un semnal puternic pentru Kremlin.
Matthew McConaughey, Camilla Alvez, foto Instagram jpg
Gestul impresionant pe care Matthew McConaughey l-a făcut la Wimbledon în semn de respect față de Familia Regală a Marii Britanii
Matthew McConaughey, în vârstă de 55 de ani, s-a numărat printre celebritățile prezente la finala masculină de la Wimbledon, unde Jannik Sinner l-a învins pe Carlos Alcaraz. Actorul a atras atenția printr-un gest special făcut față de Familia Regală Britanică, care a asistat la meci.