Privirea corigentă

Florin BARBU
Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Privirea corigentă jpeg

Educaţie. Artă. Două cuvinte temeinice, care, în zilele noastre hiperinformatizate (citiţi cu acces cvasiinstantaneu la orice, oriunde, oricînd), încă mai fac diferenţa, decisivă, între oameni. Cel puţin, aşa cred eu. Educaţie prin artă... Spun şi eu „vast program“ şi nu, nu mă gîndesc c-ar fi o prostie. Altele ar fi întrebările. Cum, cu cine şi, mai ales, de ce?

Am avut ocazia şi plăcerea, sinceră, să particip la cîteva astfel de încercări. Mai precis, am fost invitat să discut cu elevii diferitelor licee despre filmele pe care aceştia fie le vedeau odată cu mine, fie le văzuseră cu cîteva zile înainte. Vorba aceea, quite a challenge! Cum să-i faci curioşi, deschişi, cum să nu-i pierzi vorbindu-le şi explicîndu-le, cam o oră, cum şi de ce Reconstituirea, Waltz with Bashir, De battre mon coeur s’est arrêté, Hîrtia va fi albastră sînt filme foarte bune, pe care e bine că le-au văzut şi de la care nu vor pleca aşa cum au intrat, fără nimic? E, oarecum, simplu. În primul rînd, nu trebuia să fiu didactic şi preţios, îndepărtîndu-i de filme. Ei le văzuseră, mai rămînea să-i fac să vorbească despre cele (ne)văzute, să încerce să se-ntrebe „de ce vedem filme?“. Cu puţine excepţii, reacţiile din timpul proiecţiilor erau superficiale (adică hăhăieli, ieşiri din sală, comentarii infantile), în special la filmul lui Lucian Pintilie, căruia nu-i găseau mari subtilităţi, nu reuşeau să-l pună în context, cu alte cuvinte. Nici nu auziseră de regizor, iar filmul era o premieră pentru toţi.

Nu-i nimic, de asta sîntem aici, să înţelegem, dacă vrem, de ce „acest Pintilie“ este considerat cel mai bun film românesc. De fapt, toată discuţia s-ar putea reduce la doar două cuvinte: dacă vor. Fireşte, îmi veţi spune, unii dintre dumneavoastră, că la vîrsta asta (a liceului), noi, cei mari, ştim mai bine ce le trebuie copiilor şi că e mai puţin o chestiune de opţiune a juniorilor, cît una de educaţie a lor, de care tot maturii sînt responsabili. Maturii aceştia responsabili n-au fost în stare să introducă în curricula şcolară o absolut necesară materie de educaţie vizuală, deşi trăim ore bune din zi & noapte cu ochii lipiţi de tot felul de ecrane, iar pentru o mare parte a aceleiaşi generaţii mature filmele lui S. Nicolaescu sînt istorie autentică. Aşa că i-am întrebat pe foarte tinerii spectatori dacă la lecţia de istorie contemporană au fost duşi de către profesorii lor la Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu? Dacă nu greşesc, o singură clasă a mers la premiera de la Sala Palatului. Sincer, remarcabil, cu atît mai mult cu cît sînt şi profesori care refuză filmul lui Andrei Ujică pentru că s-au săturat de... mizerie. În acelaşi timp, cam jumătate din populaţia României regretă vremurile ante-’89. Finalmente, răspunsul este foarte simplu. Filmul, poate mai mult ca orice artă (ştiu, Constantin Noica nu considera cinematograful o artă, dar asta e o altă discuţie) înseamnă manipulare. Orice imagine înseamnă manipulare. Cu atît mai mult imaginile în mişcare, cu pretenţiile lor de redare a vieţii aşa cum e ea. Educarea privirii ne ajută să înţelegem (de văzut, vedem toţi) de ce filmele de propagandă ale lui Leni Riefenstahl nu-s acelaşi lucru cu „Cîntarea României“,  să zicem. Iertare pentru blasfemie, dar aveam nevoie de o comparaţie grosolană. Sau de ce Inglorious Basterds este cinema pur. Hai să zicem că documentarul nu-i acelaşi lucru cu ficţiunea şi că atunci cînd mergem la cinema nu vrem „decît“ să evadăm din plictiseala vieţii de zi cu zi. De altfel, acesta e reproşul adus filmelor noului val românesc: sînt toate la fel, arată ca-n viaţă, cu oameni obişnuiţi, care vorbesc liber şi fac ce facem toţi. Răzvan Rădulescu îi răspundea/explica unui admirator (la TIFF, după proiecţia Felicia,...) că nu, acele filme româneşti nu-s deloc ca-n viaţă şi că, în nici un caz, nu-s la fel. Din nou, lipsa unei minime educaţii cinematografice, chiar şi a spectatorului sincer entuziast, duce la astfel de erori frecvente.

Cu toate astea, toţi ne pricepem la filme şi ştim de ce preferăm Avatar oricărui titlu românesc. Nu rîdeţi, comparaţia nu e ridicolă; în Bulgaria, produsul lui James Cameron a fost depăşit la intrări de un film bulgăresc. La fel, în Polonia, Titanic a fost... scufundat de un film polonez. La noi, Aurora nu are sunetul conceput de Cristi Puiu, pentru că tehnicienii din sălile de cinema cred că nu-i mare lucru dacă nu se aude chiar totul...

Cu toate astea sînt şi semne bune. Programele cinema.edu, Education a l’image, Caravana cinematografică organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dar şi serile cu film românesc de luni şi seria Wim Wenders de la NCRR (Noul Cinematograf al Regizorului Român), pe lîngă festivalurile care fac, oricum, săli destul de pline, adună din ce în ce mai mulţi cinefili.

Şi aş mai spune ceva. Foarte important. Prima temă/lecţie pe care trebuie să o ştie şi să o aplice orice iubitor de cinema e că filmele trebuie văzute pe ecran mare. Cu lumina stinsă. Adică într-o sală de cinematograf. Măcar prima oară. 

Florin Barbu este critic de film, realizatorul emisiunii Cinemas, B1 TV. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.