Prevenirea a fost și, din păcate, încă mai este, în multe colțuri ale țării, frumoasa fără corp a sistemului de protecție a copilului. Toată lumea vorbea despre ea, o dorea, o aprecia, o invoca, dar nimeni nu știa cum arată, din ce-i făcută și ce (cine) o poate întreține.

„Hope and Homes for Children“ i-a intuit foarte devreme grația și s-a hotărît să-i dea conținut, viață, în pofida inerției și rumorii generale ce acompania orice inițiativă menită să tulbure rutina zilnică și lîncedă din protecția copilului.

Așa se face că programul de prevenire a separării copilului de familie a fost inițiat de „Hope and Homes for Children“ încă de la începutul Fundației în România, acum douăzeci de ani. El s a născut ca un program intrinsec celui de dezinstituționalizare (închidere a instituțiilor de tip vechi), prevenirea însemnînd, de fapt, a ne ocupa de însăși cauza instituționalizării copiilor, eliminarea sau diminuarea la maximum a riscurilor de separare a acestora de familiile lor. Practic, prevenirea are misiunea de a menține în cadrul familiilor naturale sau extinse copiii care sînt expuși riscului de separare.

Ne-am dat seama că nu este suficient să facem ceva doar pentru copiii care deja erau separați de familiile lor și trăiau în renumitele centre de plasament, orfelinate, leagăne, locații improprii unei copilării fericite, ci trebuie să ne gîndim și la copiii a căror copilărie riscă să fie mutilată în aceste medii instituționale. L-am conturat din mers, cu stîngăcie la-nceput, schițîndu-l, reschițîndu-l, punîndu-l în perspectivă, dîndu-i continuu tușe noi, cadre diferite, volum. Am ajuns, pas cu pas, la profilul lui de astăzi, evident, încă perfectibil, un program de sine stătător, deopotrivă impunător și flexibil, proaspăt mereu, abil și generos în a rămîne în același timp conectat cu toate celelalte programe – dezinstituționalizarea, integrarea socio-profesională a tinerilor care au crescut în sistemul de protecție, prevenirea abandonului școlar, formarea profesională a specialiștilor din sistemul de protecție.

Astăzi, prevenirea separării copilului de familie se dovedește a fi o parte esenţială a reformei sistemului de protecţie a copilului din România. Prin urmare, sprijinul acordat familiilor pentru a putea avea grijă de propriii copii se arată a fi o direcție necesară și de neocolit. Atenția și atașamentul pentru acest program s-au consolidat cel puțin în echipa noastră, odată cu constatarea unor evidențe precum: zilnic, mii de copiii se află în situații de sărăcie extremă, de abuz și neglijare, dezinteresul pentru copiii vulnerabili din partea autorităților, lipsa serviciilor de sprijin pentru familii vulnerabile, lipsa de personal specializat, perspectiva unei sustenabilități fragile a sistemului de protecție bazat doar pe servicii de îngrijire de tip familial și lipsit de programe solide de prevenire a separării.

În esență, programul identifică și implementează un set de intervenții în beneficiul copiilor, al familiilor acestora și al comunităților din care aceștia provin, prin care sînt eliminate sau diminuate riscurile de separare a copiilor de familiile lor. Trăsătura definitorie a programului este că implică familia ca actor principal în acțiunea de prevenire, oferind intervenții croite exact pe nevoile acesteia și soluții pe termen lung care evită ca familia să devină dependentă.

Intervențiile „Hope and Homes for Children“ vizează în principal dezvoltarea capacității părinților de a gestiona nevoile copiilor, prin îmbunătățirea conștiinței și abilităților parentale, prin angajare/reangajare pe piața muncii și o administrare rațională și în interesul copiilor și a familiei a resurselor de care dispun. Cu sprijinul companiilor, donatorilor și susținătorilor reușim să rezolvăm părți însemnate din lipsurile care afectează copiii și familiile lor, fie materiale, fie psihologice și de consiliere. Cele materiale pot fi foarte diverse, de la alimente, produse de igienă sau materiale de construcții, rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte pînă la o bicicletă pentru ca tatăl să ajungă mai repede la locul de muncă, animale pentru dezvoltarea unei gospodării de subzistență sau chiar o nouă casă cu condiții de trai mai bune pentru părinți și copii.

Am gîndit o strategie de implementare astfel încît impactul programului să se realizeze la toate nivelurile-cheie. Pe orizontală, programul are componente special dezvoltate pentru copil/copii și familie, familie lărgită și comunitate, asigurîndu-ne că toată lumea înțelege importanța activităților de prevenire și că fiecare contribuie la îmbunătățirea calității vieții lor, iar pe verticală, programul cheamă la acțiune atît autoritățile locale (serviciile de asistență socială din cadrul primăriilor), cît și cele județene (direcțiile de protecție a copilului), dezvoltîndu-le capacitatea de a oferi servicii cu scopul prevenirii plasamentelor inutile ale copiilor în sistemul de protecție.

În acest cadru, vorbim, pe de-o parte, de intervenţii directe asupra copiilor, familiilor lor și comunităților din care provin (acest lucru însemnînd evaluarea nevoilor şi riscurilor familiilor incluse în program, stabilirea unor planuri de intervenţie şi sprijin şi alocarea efectivă a unor resurse diversificate de sprijin şi furnizarea unor servicii complexe de informare, consiliere și asistare), iar, pe de altă parte, vorbim de o componentă, să i spunem „indirectă“, a programului, în cadrul căreia „Hope and Homes for Children“ a dezvoltat servicii de prevenire în comunitate (Centre de Zi, Centre de Consiliere, Centre de Primire în Regim de Urgenţă şi Centre Maternale), gestionate în prezent de autorităţile judeţene şi locale, precum și programe de formare pentru îmbunătățirea abilităților de intervenție timpurie a specialiștilor din protecția socială.

După douăzeci de ani de operațiuni, încurajăm dezvoltarea cu prioritate a serviciilor de prevenire, pentru că ele evită, în fond, acumularea problemelor și cronicizarea acestora. Acțiunile instituțiilor responsabile la nivel comunitar și intervențiile pe teren permit identificarea precoce a copiilor care sînt sub incidența unor riscuri de separare de familie, de abuz ori de nesiguranță (privind integritatea ori viața lor). Semnalarea acestor probleme este un prim pas înspre identificare unor soluții care să conducă la rezolvarea lor. 

Radu Tohătan este manager al Departamentului de Asistență Socială la „Hope and Homes for Children“, România.