Se poate mai mult?

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Se poate mai mult? jpeg

„Cînd se va scrie, biografia lui Petre Stoica va fi un bestseller”, nota Mircea Scarlat într-o amplă cronică din 1987. Douăzeci și doi de ani mai tîrziu, la moartea poetului, Matei Călinescu se arăta iritat (cu toată politețea inclusă, desigur) de indigența indiferentă a ferparelor: nimic despre cauza decesului, nimic despre uluitorul personaj care fusese autorul Melancoliilor inocente. Doar liste inerte de titluri, fotografii imprecise și evocări evazive. Lipseau pînă și „excesele alcoolice despre care Petrică însuși vorbea ca despre niște mari fapte de arme, cu consecințe aproape dezastruoase, uneori grotești, provocînd reacții hilare ca în fața unor culmi ale comicului”.

Degeaba. Impresia e că rîndurile acestea (publicate, totuși, într-un jurnal de mare rezonanță, fie și prin trauma medicală pe care o consemnează) au trecut neobservate. Peste alt răstimp, cînd, la Editura Humanitas, Marius Chivu reedita Amintirile unui fost corector, numele lui Petre Stoica a continuat să stîrnească printre cititori și bloggeri nedumeriri și reacții de un entuziasm inocent.

Cum se explică acest cvasi-anonimat? N-am nici cea mai vagă idee. Mai mult: îmi dau seama că e infinit mai ușor să glosăm la rece asupra impactului contextual al unui autor (vezi Mihai Zamfir despre Eminescu sau Eugen Negrici despre Marin Sorescu) decît să identificăm, rațional, chirurgical, motivele pentru care un poet foarte bun (și, pe deasupra, lipsit de faconda indigestă a ermetismului) rămîne, decenii în șir, inaudibil. Concret: ce i-a lipsit lui Petre Stoica pentru a atinge cota de simpatie publică a unor Mircea Ivănescu sau Emil Brumaru?

Nimic. Contabilicește nimic. Dimpotrivă: cu ambii, relațiile lui Stoica au fost mai mult decît cordiale, așa încît măcar prin contagiune posteritatea lui s-ar fi putut îndulci. Pe cel dintîi l-a și debutat, în Steaua, la finele lui 1957, laolaltă cu întregul grup boem din strada Gutenberg, imortalizat într-o faimoasă fotografie de tinerețe făcută acasă la A.E. Baconsky. Cu cel de-al doilea a purtat o mitraliantă corespondență, de curînd publicată la Editura Vremea: Vom bea pînă la neputința sufletelor. S-ar putea cita masiv din scrisorile lui Brumaru, redactate parcă într-o transă admirativă. Îi solicită cărți, le citește, doarme chiar cu ele sub pernă, îi complimentează grafia („un scris infernal de frumos”) și, din cînd în cînd, lasă să-i scape cîte o mărturisire. „Nu te supăra că te invidiez. Ai un calm, o încredere în gheara ta de poet care, vai, mie îmi lipsește. Te văd uneori pictînd pereți cu o liniște îngerească. Mîndria mea secretă este că, într-o perioadă în care toți se uitau cam peste umăr la tine, eu susțineam că ești unul dintre cei 3-4 poeți cu adevărat mari”, îi scria în noiembrie ʼ72. Pentru ca, amintindu-și-l peste ani într-un interviu, să forțeze un verdict inatacabil: „De fapt asta trebuie spus, domnule, că Petre Stoica a avut întotdeauna dreptate. Întotdeauna”.

Biografic, așadar, a lăsat urme ferme. Iubit de congeneri, ajutîndu-i ori de cîte ori a putut-o face, lăsîndu-se răsfățat de ei (să nu uităm, e unul dintre cei cinci prieteni din Belgradul... lui Nichita Stănescu), Petre Stoica a sedimentat, în plus, și o imagine legendară. Era, s-a înțeles din citatele de mai sus, și un personaj al lumii scriitoricești. În profilul acesta, distinct și distins, sus-pomenitele libații aproape că se efasează (toată generația lui le-a practicat). Ies în evidență, în schimb, alte extravaganțe tușante, de la alura de tip Hemingway la ceasornicul cu lanț de care atîrnau monede vechi, la amuleta de la gît, la brusca evadare din Capitală (întîi la Bulbucata, apoi la Jimbolia), la preocupările, cum s-a remarcat, „ecologiste”. Apropo de acestea din urmă, cineva își amintește cum, la un moment dat, Petre Stoica îi ceruse unui prieten, poet vienez, nici mai mult, nici mai puțin decît o roată de roabă! Răspunsul avea să fie unul pe măsură, austriacul trecînd prin vamă o roabă întreagă...

p11 jos ib jpg jpeg

Palmares

Să mai adaug și rolul de membru fondator al PEN România? Să mai amintesc implicarea civică de după 1990? Sau Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia pe care, retras în Banatul natal, poetul a ținut să-l înființeze? Să mai pun la socoteală premiile care i s-au conferit? Pe scurt: patru, cu tot cu cel de excelență, ale Uniunii Scriitorilor, trei ale Asociației Scriitorilor din București, Premiul Național „Mihai Eminescu”, ba chiar și unul acordat de Austrian Airlines. Firește că orice astfel de distincție are cîtimea ei de relativ, dar palmaresul e impresionant.

Traducătorul (mai ales din poezia germană și austriacă, dar, nu mai puțin, al unor Cîntece africane din 1975) e și el exemplar. Cît privește producția originală, ceea ce o caracterizează e, la fel ca în cazul lui Mircea Ivănescu, constanța superior valorică. Nu există, practic, între cele mai bine de 25 de volume de versuri ale lui Petre Stoica, eșecuri sau decepții. Nici măcar sub raport politic. Debutînd în 1957, cu Poeme, acesta se dovedește mai „curat” decît va fi, fatalmente, trei ani mai încolo, Nichita Stănescu. „Curate”, de altfel (avea s-o remarce Luminița Marcu în lucrarea ei de doctorat), au fost, în aceeași perioadă, și intervențiile revuistice de tinerețe din Gazeta literară.

Las la o parte lista de recenzii (destule dintre ele sub semnături de autoritate), las la o parte și volumele în care acestea au fost topite mai apoi. De-ajuns să spun că Petre Stoica nu lipsește din nici o panoramă postbelică importantă. Eugen Simion îl include în Scriitori români de azi (III), Eugen Negrici stăruie în două rînduri asupra lui în Literatura română sub comunism, Marian Popa îl discută (ticăit, dar fără vehemențe) în Istoria... lui de azi pe mîine, Nicolae Manolescu îl repertoriază prompt și-l convoacă probant pentru a explica, în cazul altor autori, subterfugiile personismului. O generație mai aproape de noi, Mircea Cărtărescu face trimitere la el în două rînduri ca la un „secondant” al lui Mircea Ivănescu (ipoteză cam riscată, de vreme ce inclusiv cronologia o contrazice).

Odată ajuns aici, m-aș întreba mai degrabă cum a acționat poetica lui Petre Stoica asupra optzeciștilor. O afinitate cu Mariana Marin, cu Ion Monoran, cu Liviu Ioan Stoiciu și, poate, chiar cu Romulus Bucur mi se pare, de pildă, plauzibilă. N-aș paria, în schimb (căci demonstrația lui Cornel Ungureanu nu mă convinge), că Ioan Flora i-ar datora, structuralmente, ceva autorului Casetei cu șerpi.

De ce sînt sigur este că, în mod cu totul neașteptat, Florin Iaru speculează inteligent, într-un cunoscut poem din La cea mai înaltă ficțiune („Ce faci aici, Albă-ca-Zăpada? / – Trotuarul fac, lupule, numai trotuarul. / – De ce și pentru cine, puicuțo? / – Pentru nimeni – a răspuns fetița cu chibrituri – / pentru nimeni și pentru bunica...”), o mai veche serie de concetti datorate lui Petre Stoica. Despre ce e vorba? În 1981, în volumul Prognoză meteorologică, acesta insera un ciclu de-a dreptul dinamitard, „Epoca de aur”, care se deschidea, antifrastic, în plină distopie: „Albă-ca-zăpada face trotuarul / cei șapte pitici joacă handbal în șapte / așezați pe scăunele din plastic made in Europa / filozofii împletesc din sîrmă ghimpată ideologii / o bombă explodează sub patul lui Michelangelo / șuierul gloanțelor devine limbă universală / gramatica ei o învață copiii la grădiniță / corbii duc în cioc ramura de măslin / călăul cultivă trandafiri din soiul gloria dei / crește prețul murdăriei crescute sub unghii”. Că vigilența cenzorilor s-a lăsat înșelată de Iaru, era de așteptat. Că versurile lui Petre Stoica au putut trece nestingherite din dactilogramă în tipar, mi se pare... cum să zic? Aiuritor? Încîntător? Cîte ceva din amîndouă.

Cu atît mai mult cu cît cu ani în urmă, în 1968, mai păcălise o dată rigorile pudibonde ale sistemului, introducînd, în Arheologie blîndă, un personaj din familia lui Moș Nichifor Coțcariul, hîtru, sucit și, desigur, coroziv. Jocul e de astă dată geografic, iar numele real al portului poartă cu sine un mesaj infamant: „Vecinul nostru, rudă îndepărtată a mamei / a fost marinar la Pola. / Răsucindu-și mustățile îngălbenite de tutun / se laudă c-a stat pe catarg printre păsări, / că a făcut în Marea Adriatică baie – / toate fetele din portul vestit îl iubeau / doar pe el, bărbatul înalt, bărbatul spătos... / Despre orice s-ar vorbi la marginea şanțului / el amintește: «Să știți, am fost marinar»... / Celor ce rîd socotindu-l bătrîn mincinos / le arată pieptul cu pești și colaci de salvare / acoperite cu litere strîmbe: Pola – 1906. / Trec zile și anotimpuri să lase / urmele altor vremi. Tot mai des / îl aud pe vecinul nostru spunînd trecătorilor: / – Să știți, am fost marinar...”.

Atașant în gesturi, subversiv în atitudine, clarissim în formulări, delicat în recuzită, occidental în referințe, biografic în substanță, ludic în diatribe, experimental în trucuri, Petre Stoica e, în chip obiectiv, un mare poet. Se poate mai mult?             

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

Foto: Ion Barbu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Urs la Bâlea Cascadă, pe Transfîgărășan Video Daniel Guță ADEVĂRUL mp4 thumbnail png
Cât de utile sunt sprayurile pentru urși pe munte. „Sunt puține șanse să fii nevoit să le folosești”
Urșii sunt considerați animale solitare și timide, însă întâlnirile cu ei pot cauza probleme amatorilor de drumeții pe munte. Numeroși români au povestit cum au fost ajutați de sprayurile pentru urși în astfel de momente.
donald trump jpg
Cum intenționează Trump să încheie războiul din Ucraina: „Lumea nu a mai văzut așa ceva. Cu asta se termină”
O inițiativă legislativă propusă în Senatul SUA, care pare să aibă undă verde de la Donald Trump, poate schimba soarta războiului din Ucraina, susține expertul în securitate Iulia Joja. Proiectul ar împiedica refacerea arsenalului militar al Rusiei pe termen lung.
Matka indiană vs ulciorul românesc tradiții similare separate în timp și spațiu Colaj DMS
Frigiderul fără curent: trucul vechi de mii de ani, revenit în tendințe pentru a răcori România în era încălzirii globale
Descoperă frigiderul fără curent — matka indiană și ulciorul românesc, soluții naturale și tradiționale care păstrează apa rece în zilele caniculare, perfect adaptate provocărilor climatice actuale.
La birou foto freepik com jpg
Sporul de femeie, desființat cu umor de români: „Măcar așa o să fie femeia mai apreciată!”
Sporurile prin care numeroși angajați în sistemul bugetar au putut beneficia de venituri mari ridicate au stârnit controverse în ultimele săptămâni, în contextul măsurilor de austeritate anunțate de Guvernul României. Unele, ca „sporul de femeie”, i-au uluit pe români.
toxiinfectie alimentara jpg
Ce alimente ne pot îmbolnăvi vara. Avertismentul medicului Mihai Musa
Sezonul cald este asociat adesea cu relaxare, vacanțe și mese în aer liber, însă din punct de vedere medical, această perioadă vine și cu o creștere semnificativă a incidenței afecțiunilor digestive.
caravana sanatatea vine la tine 2025   sursa foto APCR (8)5 JPG
Criza diabetului nediagnosticat în mediul rural: avertismentul medicilor despre anii grei ce urmează
Diabetul, hipertensiunea, colesterolul mare și obezitatea sunt probleme de sănătate pe care oamenii de la sat „le duc pe picioare” fără ca măcar să știe de ele. Situația va fi și mai gravă în viitor, atrag atenția specialiștii.
jucator tenis, foto shutterstock jpg
De ce jucătorii de tenis încă poartă alb la Wimbledon. Sportivii care au căzut „victime” ale acestei reguli stricte
Codul vestimentar alb și imaculat al jucătorilor de tenis a devenit un element definitoriu al acestui sport. Majoritatea turneelor importante au renunțat între timp la această regulă strictă, însă Wimbledon, primul dintre ele, a rămas fidel tradiției. De ce?
1 migdale jpg jpeg
Nuca nr. 1 în curele de slăbire. Ce spun nutriționiștii despre acest superaliment bogat în grăsimi bune și alte nuci recomandate
Descoperă nuca vedetă recomandată de nutriționiști pentru slăbit: bogată în grăsimi bune, proteine și fibre. Află cum te ajută în curele de slăbire și ce alte nuci sunt ideale pentru o dietă sănătoasă.
girl 5717067 1280 jpg
Un nou rival pentru WhatsApp, creat de co-fondatorul Twitter. Funcționează chiar și offline
Cofondatorul Twitter, Jack Dorsey, a lansat o nouă aplicație de mesagerie care funcționează fără conexiune WiFi sau semnal de telefonie mobilă.